În ziua de Craciun a anului 1066, la scurt timp dupa victoria decisiva de la Hastings, William Cuceritorul a fost încoronat rege al Angliei în impunatoarea catedrala Westminster. Evenimentul trebuia sa marcheze începutul unei noi epoci de stabilitate sub conducerea normanda, însa ceremonia a fost umbrita de un incident dramatic care a transformat momentul solemn într-o scena de panica si haos.
Relatarile cronicarilor contemporani sugereaza ca entuziasmul multimii adunate în interiorul abatiei a fost interpretat gresit de soldatii normanzi stationati afara, ceea ce a dus la incendierea cladirilor din apropiere si la o reactie în lant de teama si confuzie.
William, duce de Normandia, revendicase tronul Angliei dupa moartea regelui Eduard Confesorul, sustinând ca îi fusese promis. Totusi o mare parte a nobilimii anglo-saxone îl sprijinise pe Harold Godwinson, încoronat rapid dupa moartea lui Eduard. Victoria lui William la Hastings, în octombrie 1066, nu a însemnat automat acceptarea sa de catre întreaga tara. Londra fusese reticenta, iar rezistenta împotriva noii puteri normande înca mocnea.
Potrivit cronicilor normande si anglo-saxone, ritualul a fost organizat cu grija pentru a demonstra atât continuitatea, cât si autoritatea. Arhiepiscopul a întrebat, conform traditiei, adunarea daca îl accepta pe William ca rege. Raspunsul a fost un strigat puternic de aprobare, rostit atât în franceza normanda, cât si în engleza veche, pentru ca toti cei prezenti sa înteleaga.
Însa acest moment de aclamatie, obisnuit în încoronarile medievale, a avut un efect neasteptat. Soldatii normanzi, plasati în afara abatiei pentru a preveni eventuale tulburari, au auzit vuietul multimii fara a întelege clar ce se petrece în interior.
Într-un oras recent cucerit, unde loialitatea populatiei era incerta, zgomotul puternic a fost interpretat drept semn al unei revolte sau al unui atac asupra noului rege.
În reactie, unii dintre soldati au început sa dea foc cladirilor din jur, probabil pentru a dispersa orice presupusa multime ostila si pentru a crea un cordon de securitate. Flacarile si fumul au provocat panica în rândul celor prezenti la ceremonie.
Oamenii au fugit din catedrala, temându-se de un atac sau de prabusirea cladirii. Cronicarul Orderic Vitalis descrie cum multi dintre cei adunati au parasit în graba locul, lasând în urma o atmosfera de teama. În cele din urma, ceremonia a continuat cu catedrala aproape goala, doar un numar redus de clerici si nobili ramanând pentru a finaliza ritualul sacru.
William însusi, potrivit unor relatari, ar fi fost vizibil tulburat de evenimente. Incidentul a evidentiat tensiunile dintre cuceritori si populatia cucerita, precum si atmosfera de suspiciune care domina capitala.
Desi William a reusit ulterior sa-si consolideze domnia prin reforme administrative, redistribuirea pamânturilor si construirea de castele pentru control militar, începutul simbolic al domniei sale a fost marcat de frica si neîncredere.
Nu exista indicii ca ar fi fost vorba de o revolta reala în interiorul abatiei; mai degraba, reactia soldatilor a fost rezultatul tensiunii extreme si al lipsei de comunicare.
Într-o epoca în care zvonurile si suspiciunile puteau declansa rapid violenta, interpretarea gresita a unui strigat de bucurie a fost suficienta pentru a produce un incendiu.
GABRIEL TUDOR
Comentarii