Pe 21 mai 1799, una dintre cele mai ambitioase campanii ale lui Napoleon Bonaparte în Orientul Apropiat se încheia cu un esec neasteptat. Dupa doua luni de lupte intense, armata franceza ridica asediul asupra orasului Acra, marcând un punct de cotitura în expeditia din Egipt si Siria.
Dupa cucerirea Egiptului în 1798, Napoleon urmarea un plan mult mai amplu: extinderea influentei franceze spre Siria si, eventual, amenintarea rutelor britanice catre India. Orasul Acra avea o importanta strategica majora, fiind o poarta între Egipt si Levant. Cucerirea lui ar fi deschis drumul catre Damasc si Ierusalim.
În martie 1799, dupa un mars rapid prin desert si dupa capturarea orasului Jaffa – unde trupele franceze au comis masacre care au socat contemporanii – Napoleon a ajuns în fata zidurilor Acrei. Convins ca orasul va cadea rapid, el estima ca doua saptamâni vor fi suficiente pentru victorie.
Realitatea s-a dovedit mult mai dura. Orasul era aparat de fortele otomane conduse de Jazzar Pasa, un lider cunoscut pentru disciplina si duritatea sa. Alaturi de el, un rol esential în organizarea apararii l-a avut consilierul sau, Haim Farhi. În plus, britanicii au intervenit decisiv.
O flota a Marinei Regale, condusa de Sidney Smith, a blocat aprovizionarea francezilor si, mai mult, a capturat artileria de asediu trimisa de Napoleon. Tunurile au fost apoi întoarse împotriva francezilor si folosite pentru apararea orasului.
Desi trupele franceze au reusit în cele din urma sa creeze o bresa în ziduri, au descoperit ca aparatorii construisera un al doilea zid în interior. Fiecare asalt era respins cu pierderi grele. Pe masura ce saptamânile treceau, situatia francezilor devenea tot mai critica. Lipsa aprovizionarii, vremea nefavorabila si bolile – inclusiv ciuma – au slabit armata. Aproximativ 2.000 de soldati francezi au murit în timpul asediului, iar moralul trupelor era în scadere.
În acelasi timp, aparatorii erau motivati de teama unei soarte similare cu cea a locuitorilor din Jaffa. Rezistenta lor a fost astfel întarita si de convingerea ca nu exista alternativa la lupta. Dupa un ultim asalt esuat pe 10 mai, Napoleon a fost fortat sa accepte realitatea.
Pe 21 mai 1799, a ordonat retragerea, iar armata sa s-a retras spre Egipt, punând capat visului unei expansiuni rapide în Siria.
GABRIEL TUDOR
Comentarii