Cei care vor sa retraiasca clipe din minunata copilarie petrecuta în lumea satului, la bunici, pot gasi un colt de poveste la Muzeul Satului Banatean (MSB) din Timisoara, unde îi asteapta cea mai recenta expozitie permanenta, „Uneltele pamântului. Agricultura si mestesug în Banatul multietnic”, care transmite un puternic mesaj: taranul a fost creatorul lumii civilizate.
Sunt prezentate aici aspecte ale agriculturii banatene si uneltele care au însotit munca pamântului de-a lungul secolelor, într-o regiune în care conditiile naturale si convietuirea mai multor etnii au contribuit la dezvoltarea unei puternice traditii agricole.
Vorbim despre unelte care au modelat, generatie dupa generatie, viata satului traditional. De la plug, grapa, secera si coasa pâna la batoza, semanatoare, cositoare mecanica sau presa de struguri, vizitatorii vor descoperi obiecte care ilustreaza evolutia agriculturii si explica rolul pe care fiecare dintre acestea l-a avut în viata satului banatean.
La intrarea în expozitie, vizitatorul este întâmpinat de o piesa monumentala, o oloinita din zona Aradului, pe care este înscris anul producerii: 1877. Asemeni unui clopot gata sa anunte ceasurile rugaciunii, oloinita din lemn a fost cândva fala familiei care a detinut-o, pastrând pentru ea taina milioanelor de seminte de dovleac pe care le-a preschimbat în uleiul fin folosit de gospodine în toate împrejurarile: de la prânzul servit la vreme de seara, când se ajungea acasa de la muncile câmpului, pâna la sarmalele de post ori cele îmbelsugate în carne, de pe la nunti, Craciun ori Pasti.
Andrei Milin, muzeograf al muzeului, spune ca fiecare obiect are o poveste, dar deoarece majoritatea au fost primite prin donatii de la terti, nu se mai cunoaste exact cel dintâi proprietar si nici istoria pe care unealta o poarta cu ea.
„(…) Ce ne descopera aceasta expozitie? Faptul ca taranul a fost creatorul lumii civilizate. El a inventat tot ce conteaza; din satul taranului s-au înfiintat orasele, pentru ca ei au avut surplus de produse, acum 12.000 de ani si oamenii au început sa le vânda în târguri de cereale, s-au alaturat si mestesugarii si astfel au aparut orasele. Dar taranii au fost si primii geneticieni, pentru ca au experimentat plantele, au împartit timpul agricol, au realizat foarte multe inovatii si au aplicat foarte repede toate inovatiile tehnologice. taranul banatean nu a pregetat sa-si puna la bataie mica lui agoniseala pentru a aduce tot felul de utilaje din Statele Unite ale Americii, iar dupa 10 ani, acestea brazdau ogoarele banatene. De asemenea, avem batozele si instrumente de treierat. Practic, lumea moderna a perfectionat si a diversificat ce a avut acel taran”, a detaliat Andrei Milin.
În Banat, principala unealta traditionala de arat a fost, timp îndelungat, plugul de lemn cu brazdar lat si cutit din fier forjat. Anul 1850 aduce o schimbare esentiala, fierarul Schultz din Comlosu Mare confectioneaza primele pluguri cu brazdar din fier. În ultimele decenii ale secolului XIX au aparut si plugurile prasitoare. Spre deosebire de alte regiuni românesti, Banatul a cunoscut înca din secolul al 18-lea o înzestrare tehnica timpurie a agriculturii, favorizata de stapânirea habsburgica, de reglementarile urbanistice, de dezvoltarea zonelor miniere din apropiere si de legaturile comerciale cu piata europeana. Patentul imperial de colonizare din 1782 obliga fiecare gospodarie nou-întemeiata sa detina un set de unelte de baza: plug, sapa, hârlet, furca, grapa, coasa, secere. „Recoltatul cerealelor a fost una dintre cele mai grele etape ale anului agricol în gospodaria banateana. Secerisul manual însemna aproape patru saptamâni de munca încordata, seceratorii sculându-se înainte de ora trei dimineata si culcându-se dupa ora zece, seara. Multa vreme dupa colonizarea germanilor în Banat, la seceris s-a folosit si secera, pentru a nu se pierde niciunul din spicele valoroase. Existau unelte de macinat, care sfarâmau boabele prin frecarea între doua suprafete dure, pentru prelucrarea fructelor, traditia adusa de colonizarea germana se facea cu unelte manuale folosite pâna la mecanizarea fermelor viticole din secolul XX, alaturi de prelucrarea artizanala a fructelor pentru rachiu, pastrate pâna astazi. Avem si unelte pentru dogarit, la confectionarea butoaielor, pentru ca în Banatul de Munte s-a dezvoltat, alaturi de pomicultura, si producerea rachiei de prune. Alegerea lemnului era hotarâtoare pentru calitatea unui butoi. Pentru vasele de rachie si de vin se foloseau mai ales salcâmul si gorunul, mai rar dudul sau prunul”, a explicat Andrei Milin.
Putine teme ilustreaza mai bine varietatea tehnica a Banatului traditional decât moraritul, cu aproape toate tipurile de mori cunoscute în spatiul central european, de la râsnita de mâna pâna la moara industriala cu motor electric.
O masina de spalat din lemn si un uscator de rufe din lemn ne arata inventivitatea gospodarilor din lumea satului, care, neavând multe haine, erau obligati sa spele foarte des ce aveau pe ei.
În fata ceramicii, folosita pentru confectionarea de vase în care se pastrau apa, cerealele sau alte produse, muzeograful ne descopera o taina a olarilor: ei tineau post înainte de a se apuca de lucru, pentru ca alimentele trebuiau tinute în vase curate spiritual.
În Banat, productia de unelte si masini agricole s-a dezvoltat din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si în perioada interbelica. Un exemplu notabil este fabrica de la Bocsa, unde functiona înca din 1898 o fabrica de masini si unelte agricole, devenita ulterior Întreprinderea de Constructii Metalice Bocsa. Aici se construiau peste 20.000 de pluguri pe an, în perioada interbelica. Aceasta fabrica este mentionata în lucrarile de istorie a tehnicii românesti.
Pâna dupa Primul Razboi Mondial, cerealele din Banat (grâu, porumb, orz, lucerna, trifoi), datorita calitatii superioare, au devenit „marca” pe piata europeana, iar faina produsa din grâul de aici era cunoscuta drept „faina ungara” si concura cu produsele de panificatie de peste Ocean.
NICUSOR DINCA
Comentarii