Fenomenul OZN este real. Chiar daca marea majoritate a observatiilor OZN pot fi explicate, sunt sute de mii de cazuri care, si dupa decenii de la producerea lor, raman de neinteles. O dovada este, pretutindeni in lume, si desecretizarea miilor de documente, adunate cu sarg de militarii care au tot sperat sa traga un folos din studierea lor, asa cum am ilustrat in numerele anterioare ale revistei. Ele dovedesc interesul permanent al autoritatilor fata de aceste aparitii si faptul ca au fost tinute, decenii de-a randul, secrete, datorita proprietatilor inexplicabile nu doar prin prisma tehnologiilor cunoscute ci si a intregii stiinte de care dispunem.
S-a presupus adesea, in aceste documente, ca in spatele fenomenului OZN s-ar putea afla o inteligenta nepamanteana. Dar recunoasterea cea mai dramatica, spusa cu jumatate de gura, dar peste tot, este ca, dupa circa saptezeci de ani de strangere si analiza a datelor, nimeni nu intelege ce se intampla, iar autoritatile nu stiu ce sa raspunda la intrebarile contribuabililor. Chiar si recentele desecretizari au avut adesea ca motivatie faptul ca armata dorea sa scape de povara acestei probleme, pe care nu mai dorea s-o gestioneze.
Ipoteze nu pe deplin acceptate
De fapt, nimeni nu cunoaste cauzele reale ale fenomenului. In schimb nu ducem lipsa de ipoteze; din pacate niciuna dintre acestea nu este pe deplin acceptabila. Prin urmare, majoritatea ufologilor continua doar sa examineze si sa arhiveze observatiile OZN si sa treaca in revista, cu mai mult sau mai putina retinere, evantaiul posibilitatilor pe care le poate imagina mintea noastra in acest moment. Exista desigur si ufologi care ne asigura ca ei au descoperit deja unicul si adevaratul raspuns. Intre ei se gasesc si persoane carismatice, cu priza la public, care s-au facut cunoscuti prin carti, bloguri pe internet, aparitii televizate, conferinte etc. Daca examinam atent afirmatiile lor, vom intelege de ce nu putem accepta ca ar fi detinatorii explicatiei ultime. Totusi, unele ipoteze pe care le avanseaza sunt adesea interesante, coerente, si nu este exclus ca sa fie chiar parte din raspunsul final. Deci, in spiritul pluralismului, cititorii nostri merita sa cunoasca mai indeaproape astfel de ufologi, drept pentru care vom mai prezenta, din cand in cand, in aceasta pagina, pe cativa dintre ei, laolalta cu explicatiile pe care le avanseaza.
Cel propus acum aici este americanul Dr. Steven M. Greer. Nascut in 1955, el a fost medic de urgenta, sef de sectie intr-un spital, parasindu-si postul in 1998 pentru a se consacra, in conditii materiale mult mai precare, ufologiei. Doua dintre cartile sale au fost traduse relativ recent si in limba romana, anume: Extraterrestrial Contact: The Evidence and Implications (2 vol.), din 1999, (trad. rom. Contact extraterestru) si Hidden Truth: Forbidden Knowledge, din 2006, (trad. rom. Adevarul ascuns, Informatii interzise).
Intalniri sau calatorii astrale?
Greer afirma ca s-a intalnit in numeroase dati cu OZN-uri. Prima data, la inceputul anilor saizeci, cand avea opt sau noua ani si era intr-un grup de prieteni, a vazut un obiect discoidal, cenusiu, fara hublouri sau semne distinctive, care plutea tacut, dupa care a disparut brusc. Povestind intamplarea parintilor sai, acestia au replicat doar atat: "O!, foarte dragut…". Lui insa aceasta intalnire i-a schimbat viata.
In anii de liceu a citit multa literatura privind meditatia transcendentala, exersand tehnicile acesteia. Ulterior s-a adancit in studiul Vedelor si chiar a limbii sanscrite. El afirma ca a ajuns treptat sa efectueze "calatorii astrale", intrand astfel in contact cu entitati spirituale, aflate in starile de agregare "eterice" si "astrale" ale materiei. Greer explica aceasta posibilitate prin ceea ce fizica de azi numeste "nonlocalizare", in particular prin faptul ca "intreaga creatie exista "comprimata" in fiecare individ".
In primul an de studentie, retras pe un deal si exersand tehnici de meditatie, a avut surpriza de a fi transportat intr-o nava transparenta, fiind inconjurat de extraterestri inalti de un metru si cu priviri prietenoase. Cu aceasta ocazie, au agreat impreuna "un cod pentru comunicarea oamenilor cu ei", format din sunete, lumini si ganduri transmise telepatic. Exersand ulterior acest cod, el reusea – dupa spusele sale – sa provoace, la dorinta, contactarea unor OZN-uri si a extraterestrilor. Greer va denumi acest tip de contact, produs la initiativa umana, "intalnire de gradul cinci", sau, prescurtat, CE-5 (de la "close encounter of the 5th kind").
In 1990 interesul sau fata de subiect a fost reaprins de stirile ca fortele aeriene NATO si belgiene au observat, repetate ori, imense OZN-uri triunghiulare pe cerul Belgiei. S-a dus la fata locului si a vazut inregistrarile de pe radarele avioanelor F-16, in care OZN-ul plutea nemiscat si accelera apoi instantaneu la mii de mile pe ora, manevra mult dincolo de orice performanta a unui obiect facut de mana omului. A inteles ca unele relatari fusesera "rectificate" pentru o mai mare credibilitate. De pilda, niste politisti care au fost martori la una dintre aparitii i-au spus ca o "nava" triunghiulara, cat trei terenuri de fotbal, plutind peste scuarul central al unei localitati s-a transformat dintr-o data intr-o sfera de lumina rosie, de marimea unei mingi de baschet, care s-a deplasat putin, dupa care a disparut intr-o clipita. Cat a fost in Belgia, Greer si echipa de investigatori cu care era, au avut chiar sansa sa vada unul dintre aceste triunghiuri masive coborand deasupra masinii in care se aflau. Vibra totul de un bazait profund, "ca un transformator enorm".
Mesaje si mesageri
Devenit intre timp familist si aderent la cultul Baha'i, dar si medic de urgenta la un spital de provincie, Greer a primit, pe calea contactelor pe care le stabilise, indrumari sa impartaseasca si altora adevarurile pe care le aflase. Drept urmare, el a infiintat in 1990 organizatia CSETI (Center for the Study of Extraterrestrial Intelligence), pentru a promova "Initiativa CE-5", care avea drept obiective: contactarea civilizatiilor extraterestre care ne viziteaza, educarea marelui public in acest sens, dar mai ales contracararea pe cat posibil a derapajelor in viitoarele contacte, derapaje foarte posibile atat timp cat initiativele in acest sens raman pe mana militarilor. Intr-un material publicat in 1991, cuprinzand principii ale initiativei "CE-5", Greer este de parere ca nu se poate accepta impartirea extraterestrilor in "buni" si "rai", ori faptul ca extraterestrii de tip "nordic" ar fi mai buni decat cei "cenusii". El spune ca a refuzat si cateva oferte "toxice" care propuneau sprijin material cu conditia infiltrarii in conducerea grupului a unor persoane care puteau deturna obiectivele sale.
In timp, grupul a adunat tot mai multi adepti. O prima "aplicatie pe teren" cu acestia s-a produs in martie 1992 la Pensacola (Florida), unde au fost vazute frecvent OZN-uri. Greer era impreuna cu circa 50 de persoane interesate de experimentele sale; le-a instruit in privinta protocoalelor CE-5, dupa care au incercat un contact. Dupa cum afirma Greer, s-au trimis semnale catre OZN-uri, cu proiectoare de mare putere si lasere, iar OZN-urile au raspuns. Facand un triunghi pe cer, trei OZN-uri s-au asezat in triunghi echilateral perfect. La doua semnalari luminoase OZN-urile au raspuns de doua ori, apoi la un singur semnal au raspuns o data. Detaliile au fost inregistrate video, cu ajutorul a patru camere independente. Experimentul nu a fost mentionat insa decat in presa locala, fiind ignorat sau rastalmacit (zice-se voit) chiar si de organizatiile ufologice.
Cei care au devenit atenti au fost insa reprezentantii unor servicii de informatii, ai unor proiecte de arme psihotronice si, aparent, reprezentantii acelui grup inchis care, de zeci de ani, are acces exclusiv la cele mai stricte secrete legate de relatiile cu extraterestrii (aluzie la fantomatica organizatie MJ-12). Acestia l-au convocat la o discutie particulara, cu ocazia unei conferinte OZN din Atlanta, tinuta la putin timp dupa experimentul de la Pensacola. Conform lui Greer, dupa o ploaie de intrebari, cineva dintre ei ar fi spus ceva de genul: "cine naiba te crezi, pentru a face acestea, evitand practic conducerea militara nationala?".
Propuneri indecente
Nu peste mult timp, el a primit propuneri, de la aceleasi persoane, sa se alature unei "organizatii private" care se ocupa de subiectul OZN, fiind ispitit cu bani, pozitii inalte si acces la tehnologii avansate. Greer a refuzat. Dupa 30 de zile, website-urile OZN erau pline de mesaje menite sa-l desfiinteze, fiind numit, dupa caz, "conducator de cult religios", "colaborator demonic cu forte extraterestre", ori "escroc". Aceasta hartuire a continuat in toti anii care au urmat.
In vara aceluiasi an 1992, Greer si colaboratorii sai s-au deplasat in Anglia, pentru a studia fenomenul agroglifelor (formatiunile care apar in lanurile de cereale). Timp de zece zile au initiat mai multe experimente, colaborand partial si cu Colin Andrews, cel mai important specialist britanic in acest domeniu. Au "vizualizat" laolalta, prin "CE-5", ceea ce ei numeau "triunghiul CSETI": un triunghi echilateral cu trei cercuri asezate in fiecare varf. Exact aceasta forma a fost descoperita a doua zi pe un camp din apropiere. Intr-o alta noapte, ca urmare a exercitiilor de contactare, au vazut aparand in fata lor, plutind la 3 metri deasupra solului, un OZN cu diametrul de 30 de metri, luminat "ca un brad de Craciun". Se rotea in sens opus acelor de ceasornic si la fel se invartea si acul unei busole pe care o aveau la indemana. La semnalul facut cu reflectoarele, nava s-a apropiat brusc si a raspuns printr-o emisie de lumina. Greer mai afirma ca la inceputul anilor '90 o echipa a BBC a inregistrat zumzete provenind de la un OZN. Aceste sunete au fost apoi retrimise catre un alt OZN, ca o incercare de comunicare. La inceputul anului 1993, Greer si colaboratorii sai au efectuat experimente asemanatoare de contactare a extraterestrilor si in Mexic, in apropierea vulcanului Popocatepetl, folosind tot protocolul CE-5.
Ce a mai urmat, vom istorisi in saptamanile viitoare.
DAN D. FARCAS
Comentarii