Trista perioada a "razboiului rece" (1945-1991) a reprezentat continua tensiune politico-militara intre Occident (inclusiv SUA) si Blocul sovietic (URSS plus statele satelit), in care au existat momente critice de confruntare si o cursa frenetica de inarmare. Motivul esential al "sicanarilor" a fost diferenta intre regimurile economice ale Vestului si Estului. Aliate in al doilea razboi mondial, URSS si SUA plus Marea Britanie si Franta si-au impartit Germania si implicit Berlinul. Stalin nu voia cu nici un pret sa piarda zona de influenta, ca mare putere invingatoare, dar cu un sistem politic comunist inacceptabil pentru Occident.
Pod aerian de aprovizionare a berlinezilor
Complicatele tensiuni dintre cele patru puteri care impartisera Berlinul in patru sectoare (trei vestice controlate de SUA, Franta si Marea Britanie si unul estic controlat de URSS) au atins un apogeu atunci cand SUA au decis sa aplice "Planul Marshall" (1947) de reconstructie a economiilor distruse ale Europei. Stalin s-a opus din start, considerand ca este o manevra de crestere a sferei americane de influenta. Practic, la acel plan generos ar fi putut adera si Romania, daca nu ar fi fost sub influenta sovietica.
Unul dintre pasii principali ai Planului Marshall a fost schimbarea monedei Germaniei naziste prin inlocuirea Reich Mark cu Deutsche Mark (inflatia fiind uluitoare). Schimbarea s-a facut la 21 iunie 1948, iar URSS introduce Ost Mark la 22 iunie 1948, pentru sectorul rus al Berlinului. Dar o mare cantitate de bancnote noi occidentale fusesera introduse in tot Berlinul. Stalin a considerat asta o mare provocare si a trecut la aplicarea unui plan care deja incepuse sa se contureze: izolarea completa a sectoarelor occidentale ale Berlinului. Astfel, la 24 iunie 1948, Moscova a blocat totalmente accesul terestru si naval catre sectoarele vestice berlineze (peste doua milioane de oameni). Rezervele de hrana si combustibil erau reduse. La inceput, aliatii au crezut ca Stalin va renunta repede la aceasta decizie inumana. Dar cum sovieticii nu renuntau, aliatii s-au organizat pentru a forma navete de avioane pe trei coridoare aeriene permise de rusi. Incepand cu data de 30 noiembrie 1948, prin podul aerian format de aliati erau transmise zilnic berlinezilor faina, carne, cartofi, zahar, cafea, lapte praf si lapte pentru sugari, sare, branza, vegetale deshidratate. Acestei dureroase liste – in total erau trimise peste 1.500 tone alimente zilnic! – i se adaugau peste 3.500 tone carbune si benzina zilnic. Principalele forte aeriene aliate care au creat acest pod aerian au fost cele americane, britanice si australiene. Regruparea militara a fost exemplara, avand in vedere ca multe trupe occidentale fusesera retrase dupa razboi, iar Moscova mentinea numai la Berlin peste 1,5 milioane de soldati. Operatiunea americanilor s-a numit "Vittle" (britanicii i-au spus "Plainfare", iar australienii "Pelican").
Ciocolata cu parasuta
Unui pilot american (Gail Halvorsen) i-a venit ideea sa parasuteze separat dulciuri pentru copiii berlinezi. Copiii din SUA si mari firme de dulciuri occidentale au sprijinit aceasta idee… In acest timp, rusii se ocupau cu alegerile si cu propaganda anti-occidentala. Vazand succesul extraordinar al podului aerian, Stalin se decide sa ridice blocada la 12 mai 1949, dupa aproape 11 luni. Dar podul aerian a continuat pana la 30 septembrie. In total, au fost 278.228 zboruri catre Berlin, care au carat aproape 2,4 milioane tone de alimente. La nivelul de astazi, costul total a fost de 2,2 miliarde de dolari SUA. Principala urmare a acestei confruntari indirecte a fost declararea Republicii Democrate Germane, la 7 octombrie 1949, sub control sovietic total.
PAUL IOAN
Comentarii