Nick Pope, despre care am vorbit destul de des in comentariile OZN de pe aceasta pagina, a fost, in perioada 1985-2006, angajat civil al Ministerului britanic al Apararii, fiind intre 1991-1994 sef al biroului in care erau investigate rapoartele OZN. Actualmente jurnalist independent in SUA, el a postat recent pe net declaratia pe care a dat-o, in 2013, sub juramant, in fata unui grup inter-partinic de fosti reprezentanti in Congresul SUA. Rezum mai jos principalele idei din aceasta declaratie. Ministerul Apararii din Regatul Unit avusese, in 1953-2009, un proiect, fara un nume special, de urmarire a OZN-urilor. In aceasta perioada, au fost inregistrate si investigate peste 12.000 de aparitii de OZN-uri. Rolul proiectului a fost sa stabileasca daca ele sunt dovezi ale unei amenintari la adresa Regatului Unit si daca poseda elemente care pot fi folosite militar.
Radacinile acestui interes au stat in ipoteza ca unele obiecte ar putea fi aeronave militare, misiuni de recunoastere, sau de testare a apararii aeriene (radare etc.), venite dintr-o tara straina, probabil din Uniunea Sovietica. Un program asemanator, sub diferite nume de proiect, a existat si in SUA. Concluziile britanicilor au fost ca cele mai multe OZN-uri ar putea fi explicate ca identificari eronate ale unor obiecte sau fenomene cunoscute, ca farse, sau ca iluzii de un fel – psihologice sau psihiatrice. Totusi, circa 5% din cazuri sfidau orice explicatie conventionala, prezentand in acelasi timp si un interes considerabil. Expertii nu s-au pronuntat cu privire la natura acestor observatii dar au ramas cu mintea deschisa cu privire la orice posibilitate. Altfel spus, desi au fost constienti ca nu au nicio dovada care ar sprijini teoria ca OZN-urile ar fi vizite extraterestre, nici nu au exclus in totalitate aceasta posibilitate, ci i-au atribuit un scenariu tip „probabilitate scazuta / consecinte importante”, care a fost, din timp in timp, chiar luat in considerare in anumite discutii interne ale Ministerului Apararii. Desi descoperirea inteligentei extraterestre ar fi avut implicatii sociale ample, interesul Ministerului Apararii a fost axat strict pe eventuala obtinere de tehnologie. Expertii ministerului in informatii stiintifice si tehnologice au facut chiar speculatii privind sursele exotice de energie si sistemele de propulsie si de aerodinamica, rezultand din cele observate la OZN-uri.
Scopul si durata vizitei
Ca o ilustrare, un document din 1995 al informatiilor apararii spunea, intre altele: „In cazul in care observatiile privesc dispozitive care nu provin de pe Pamant, trebuie sa fie stabilit cu prioritate scopul lor. Aparent nu au existat intentii ostile, iar alte posibilitati sunt: 1) recunoastere militara; 2) investigatie stiintifica; 3) turism”. Intentia documentului era practica, intrucat in el se mai preciza ca: „Am putea folosi aceasta tehnologie, in cazul in care exista.”
Desi ministerul britanic a acceptat rapoarte OZN de la toata lumea (si marea majoritate a rapoartelor a venit de la public), observatiile de maxim interes au fost cele in care au fost martori politisti, piloti, sau personalul militar. Au fost, de asemenea, deosebit de importante observatiile in care erau si dovezi cum ar fi date radar, fotografii sau filme, pe care personalul de specialitate le putea evalua.
Au prezentat un interes special o serie de incidente in care au existat apropieri periculoase intre OZN-uri si aeronave comerciale. Sunt mai multe astfel de cazuri in fisierele Ministerului Apararii si ale Autoritatii Aviatiei Civile. Cel mai binecunoscut si mai convingator incident OZN din Marea Britanie este seria de observatii care au avut loc in decembrie 1980 si sunt denumite colectiv, fie ca incidentul „Rendlesham Forest” fie ca incidentul „Bentwaters”.
La sfarsitul anilor nouazeci, Ministerul Apararii a comandat, de la departamentul de informatii al armatei, o sinteza – numita Proiectul Condign – asupra observatiilor OZN (numite FAN – Fenomene Aerospatiale Neidentificate) pe care Ministerul Apararii le-a investigat de-a lungul anilor. Aceasta evaluare, de peste 400 de pagini, finalizata in anul 2000, a incercat sa faca si o analiza de ansamblu a tendintelor din rapoartele primite, spre deosebire de anchetele cazurilor individuale. Raportul final a fost clasificat initial „Secret – doar pentru ochi in Regatul Unit”, fiind desecretizat in 2006, in urma unei cereri in baza legii accesului la informatii. Concluzia proiectului a fost ca unele OZN-uri ar putea fi forme plasmatice atmosferice exotice, care ar putea fi folosite la aplicatii militare noi (de exemplu, in ceea ce priveste armele cu energie dirijata), care ar merita un studiu ulterior. Se mai recomanda, intre altele: „La altitudini mai mari, cu toate ca FAN par a fi benigne pentru traficul aerian civil, pilotii trebuie sfatuiti sa nu faca alte manevre, in afara aceleia de a plasa obiectul in spate, pe cat este posibil”; iar pentru pilotii militari: „Nu ar trebui sa se incerce depasirea prin manevre a unui FAN in timpul interceptarii”.
Exista in Marea Britanie – la fel ca si in Statele Unite – o convingere larg raspandita ca autoritatile stiu mai multe despre OZN-uri decat spun publicului, deci ca are loc o musamalizare si o conspiratie pe aceasta tema. Pope afirma ca exista doi factori relevanti aici. In primul rand, Ministerul Apararii a fost (si inca este) o organizatie inerent secretoasa, in ciuda introducerii legii accesului la informatii. In al doilea rand, Ministerul Apararii a dus in mod constant o politica de ascundere a interesului sau pentru fenomenul OZN. Pentru a da un exemplu, ministerul declara oficial, fata de Parlament, mass-media si marele public, ca OZN-urile „nu prezinta interes pentru aparare”, deruland, in acelasi timp, studii extrem de clasificate in acest domeniu, departe de controlul public. Cu toate acestea, Pope spunea ca nu are cunostinta de vreo musamalizare sau conspiratie in sensul pe care-l au in vedere sustinatorii unor astfel de teorii.
In 2007, Ministerul Apararii a luat decizia politica de a declasifica si a face publica intreaga sa arhiva de fisiere OZN, in urma unei decizii similare luata de guvernul francez. Un prim lot de fisiere a fost facut public in mai 2008, fiind eliberate, pana in 2013 peste 50.000 de pagini de documente, trimise Arhivelor Nationale din Marea Britanie.
Proiectul OZN al Ministerului Apararii a fost inchis in 2009, masura fiind parte dintr-o serie mai larga de reduceri in domeniul apararii. Astfel publicul nu mai are un punct oficial de contact, dar pilotii civili si militari pot continua sa faca rapoarte pe o baza ad-hoc, desi ar fi bine sa evite termeni ca „OZN” (sau „FAN”), folosind expresii alternative, cum ar fi „aeronave neobisnuite”. Astfel de observatii sunt investigate ca incidente de siguranta aeriana de Consiliul Airprox (Air Proximity) din Marea Britanie.
Pope spunea ca nu are o explicatie univoca si eleganta pentru misterul OZN si nici nu are cunostinta ca cineva in guvernul britanic sa fi ajuns la o concluzie definitiva. Cu toate acestea, dupa cei trei ani de cercetare si investigatii, ca oficial pe acest domeniu, evaluarea sa este ca, indiferent de natura reala a fenomenului OZN, acesta ridica probleme importante de aparare, securitate nationala si siguranta aeriana.
Unde sunt extraterestrii
Pope a primit, in timp, si o seama de intrebari. Raspunsurile la cele mai frecvente le-a pus pe aceeasi pagina de internet, in continuarea declaratiei de mai sus. Rezum in continuare cateva raspunsuri mai interesante.
La inceput, cand a ajuns sef al biroului in care erau investigate rapoartele OZN, stia putine despre acest subiect si a fost in linii mari sceptic, dar intotdeauna a efectuat cercetari si investigatii intr-un mod deschis, fara prejudecati. A ajuns la concluzia ca in jur de 80% din OZN-uri au fost identificari eronate ale unor obiecte sau fenomene obisnuite: aeronave, lumini de aeronave, baloane meteorologice, meteoriti, sateliti, stele stralucitoare si planete, lanterne chinezesti, etc. Unele aparitii au fost cauzate de faptul ca oamenii au vazut prototipuri secrete de avioane spion sau drone. Alte cazuri au fost farse, sau rezultatul unor halucinatii sau iluzii psihologice. In circa 15% din cazuri nu au existat suficiente date pentru a face o evaluare ferma. In restul de 5% din cazuri se pare ca nu s-a gasit nicio explicatie conventionala, chiar si dupa o investigatie aprofundata. Desigur, este important de subliniat ca daca o reperare OZN a fost clasificata ca inexplicabila, aceasta nu inseamna ca ceea ce a fost vazut a fost extraterestru. Inexplicabil inseamna inexplicabil – nimic mai mult si nimic mai putin.
Juramantul de securitate pe care Pope l-a depus este obligatoriu pe viata, fara vreo legatura cu faptul ca el nu mai lucreaza pentru Ministerul Apararii. Dar dupa ce Ministerul Apararii a declasificat cele mai multe fisiere OZN, Pope este liber sa discute despre cele mai multe dintre aspectele muncii sale cu privire la acest subiect.
DAN D. FARCAS
Comentarii