O data instapanita ideea ca razboiul este pierdut, numerosi ofiteri ai Germaniei naziste cautau o cale de scapare din fata judecatilor iminente de dupa capitulare. Se cunoaste faptul ca la tribunalul de la Nüremberg nu au ajuns toti marii criminali de razboi, responsabili cu desfasurarea holocaustului. Daca unii lideri apropiati ai lui Hitler s-au sinucis, altii si-au pierdut urma cu sprijin din partea anumitor cercuri, fapte care s-au concretizat prin ceea ce istoria numeste plastic „Filiera Sobolanilor”.
Clandestin, spre America de Sud
Spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, multi ofiteri nazisti si fascisti (si unii sustinatori ai lor din tarile ocupate de nemti) au fugit din Europa spre tinta principala, America de Sud. Tari precum Argentina, Bolivia, Paraguay, Uruguay, Chile si Brazilia erau favorabile adapostirii de criminali nazisti. Dar, in imprejurari speciale, au existat si refugii in SUA, Canada si Orientul Mijlociu. Istoricii sustin ca au existat doua rute principale. „Filiera Spaniola” si „Filiera Romana”. Cele doua actionau independent si, la nevoie, colaborau pentru trimiterea criminalilor de razboi dincolo de ocean.
Filiera Spaniola insemna, in mare, drumul dinspre Germania in Spania si apoi spre Argentina. Aici a existat un aspect de exceptie. Prelati ai Bisericii Romano-catolice infiintasera aceasta filiera de scapare numai pentru persecutatii catolici din Germania si din Franta, inca din 1942 (din perioada prigoanei naziste). Numai ca aceasta emigratie din umbra pusa la cale in scopuri nobile de Vatican a fost exploatata treptat de ofiteri nazisti criminali de razboi – evident cu documente false. Reamintim contextul acestor desfasurari de drumuri clandestine: Spania era oficial tara nebeligeranta, dar sustinea puterile Axei (pe Hitler in special), ca revansa pentru sustinerea lui Franco in Razboiul Civil Spaniol.
Filiera Romana a avut un caracter special. Episcopul austriac Alois Hudal era rectorul Institutului Pontifical Teutonic Santa Maria dell’Anima din Roma. Practic, era „liderul spiritual” al germanilor din Italia. El se ocupa indeaproape de criminalii din lagare italiene si convingerile lui erau profund naziste. De aceea, Hudal a inlesnit fuga spre America de Sud a unor mari criminali nazisti precum Franz Stangle (comandantul lagarului de la Treblinka), Gustav Wagner (comandant la Sobibor), Alois Brunner (comandant la Drancy, Franta) etc. Despre cel mai cunoscut criminal scapat, Adolf Eichmann („arhitectul holocaustului”), vom vorbi cu alt prilej. Multe pasapoarte false (sau permise de trecere speciale) se obtineau prin falsificarea identitatilor prezentate catre Comitetul International al Crucii Rosii.
O alta „Filiera a Sobolanilor” din Roma fusese organizata la Seminarul San Girolamo degli Illirici, unde se organizau plecari clandestine din Austria spre portul Genova. Creierul acestei filiere era preotul croat Krunoslav Draganovic, care favoriza pierderea urmelor ustasilor lui Ante Pavelic, dictatorul fascist croat.
„Ospitalitatea” lui Juan Peron
Presedintele Argentinei din acele timpuri era Juan Peron. Acesta considera Procesul de la Nüremberg „o rusine si o lectie nefericita pentru viitorul omenirii”. Mai spunea ca „…aliatii nu meritau sa castige”. In aceste conditii, era firesc sa existe un episcop precum argentinianul Antonio Caggiano (de exemplu), protector al criminalilor de razboi nazisti.
PAUL IOAN
Comentarii