În aprilie 2016, la editura Richard Dolan Press din Statele Unite a aparut cartea „Russia’s USO Secrets: Unidentified Submersible Objects” (Secretele USO ale Rusiei: Obiecte submersibile neidentificate) scrisa de doi cunoscuti investigatori OZN: Paul Stonehill si Philip Mantle. Într-un comentariu facut acestei carti, se reaminteste ceea ce s-a spus de mai multe ori, si anume ca stim mai multe despre suprafata Lunii decât despre marile si oceanele planetei noastre.
Existenta USO (sau, în româneste, OSN – obiecte submersibile neidentificate) este o buna ilustrare a acestei situatii. De ani de zile, oamenii de pe mare, civili sau militari, au raportat numeroase aparitii surprinzatoare. Multe dintre aceste rapoarte se afla în dosarele USO ale marinei sovietice si ruse. În noua lor carte, Paul Stonehill si Philip Mantle dezvaluie povesti despre astfel de întâlniri stranii si inexplicabile, oferind si mai multe dovezi, fata de cele deja cunoscute, ca nu suntem singuri si ca ceva neobisnuit îsi manifesta prezenta permanenta si în adâncurile marilor întinderi de apa.
Timp de decenii, OZN-urile subacvatice misterioase au fost observate în oceanele si lacurile Pamântului, iar tara care a facut cele mai multe astfel de observatii pare sa fi fost Rusia. Comandantii flotelor militare ale Uniunii Sovietice au asigurat cu grija secretul subiectului USO, iar acei martori care au încercat sa iasa în public cu întâlnirile lor inexplicabile au fost rapid ridiculizati si observatiile lor au fost demistificate oficial. Dar, în ciuda acestor eforturi, multe rapoarte USO au devenit publice.
„Inotatori” misteriosi
Una dintre cele mai stranii întâlniri subacvatice este cea cunoscuta sub denumirea de „înotatorii”. În vara anului 1982, Mark Steinberg, împreuna cu locotenent-colonelul Ghenadi Zverev (din marina sovietica), efectuau instruirea periodica a scafandrilor de recunoastere din regiunile militare din Asia Centrala. Unele dintre aceste exercitii au avut loc în lacul din nord-estul muntilor Tian-san, cel mai mare lac din Kârgâzstan si al doilea lac montan din lume, ca suprafata, dupa Titicaca.
Destul de neasteptat, ofiterii s-au pomenit cu vizita unui oficial foarte important, general-maiorul V. Demianenko, comandantul Serviciului de scafandri militari din cadrul trupelor de geniu ale Ministerului Apararii. El a informat ofiterii locali asupra unui eveniment extraordinar care a avut loc în timpul unor exercitii similare de formare din regiunile militare Trans-Baikal si Siberia de Vest.
Acolo, în timpul unor antrenamente de scufundare în Lacul Baikal, militarii s-au trezit fata în fata cu niste fiinte subacvatice misterioase, foarte asemanatoare oamenilor, cu exceptia faptului ca erau mult mai mari – de aproape 3 metri înaltime. În ciuda temperaturii glaciale a apei si a adâncimii de 50 de metri, acestia erau îmbracati în costume argintii strâmte, fara echipament de scafandru, doar cu casti în forma de sfera care ascundeau capetele lor.
Comandantul militar local, care a fost destul de alarmat de aceasta întâlnire, a decis sa puna în aplicare un plan pentru a captura una dintre aceste creaturi. Misiunea urma sa fie îndeplinita de un grup special de sapte scafandri, sub comanda unui ofiter. S-a spus ca atunci când militarii sovietici au încercat sa prinda o asemenea creatura într-o plasa, o imensa forta necunoscuta a aruncat întregul grup din apele adânci pâna la suprafata.
O alta întâmplare s-a petrecut în luna august 1965, când echipajul navei sovietice Raduga, care naviga în Marea Rosie, a observat un spectacol remarcabil. La aproximativ doua mile departare de nava lor, o sfera de foc a tâsnit de sub apa si a plutit deasupra marii, iluminând suprafata ei în toate directiile. Diametrul sferei a fost estimat la 60 de metri, iar altitudinea deasupra marii, la 150 de metri. Când sfera a iesit din adâncuri, dupa ea s-a înaltat un stâlp gigantic de apa, care s-a prabusit câteva clipe mai târziu. Aceasta observatie a fost mentionata într-un numar de publicatii rusesti si a fost luata foarte în serios de autoritatile sovietice.
Un alt caz interesant este cel din arhivele colonelului Kolchin. În 1965 echipajul unui submarin nuclear sovietic urma sa se întâlneasca cu o nava în largul Oceanului Atlantic. Ajungând la locul de întâlnire cu o ora si jumatate înainte de momentul stabilit, capitanul a permis echipajului sa urce pe puntea exterioara. Nu existau nave în zona; cerul era înstelat si senin. La un moment dat, marinarii au observat un obiect în forma de trabuc deplasându-se fara zgomot pe cer. Desi submarinul se afla în ape internationale, sovieticii au presupus ca aeronava neidentificata ar putea fi americana, deci au decis, în primul moment, sa se scufunde. Întrucât însa nu aparea nimic pe radar, capitanul s-a razgândit si au continuat sa observe aparitia. Obiectul avea aproximativ 200-250 de metri lungime si nu avea nici gondole, nici cârme orizontale sau verticale. Nu putea fi deci un dirijabil; oricum, cele utilizate de catre fortele aeriene americane erau mult mai mici.
În anii 1970, rapoarte emise de amiralul V.A. Domislovsky, sef al Departamentului de Informatii al Flotei din Pacific, au descris un obiect cilindric necunoscut, gigantic, observat de marina sovietica, în „regiuni îndepartate” din Oceanul Pacific.
Obiectul avea lungimea de 800-900 metri. Dupa ce s-a ridicat deasupra oceanului, din unul dintre capetele sale au iesit obiecte mai mici, asa cum ies albinele dintr-un stup, apoi acestea au coborât în apele marii. Câtva timp mai târziu, ele au intrat, pe aceeasi cale, în OZN-ul gigantic. Acesta, „reîncarcat”, s-a îndepartat în zbor si a disparut dincolo de orizont.
Discuri volante
La 26 decembrie 2002, tabloidul rus Jizny a publicat un interviu despre observatiile sovietice de OZN-uri cu Evghenii Litvinov, presedintele din acel moment al Comisiei fenomenelor anormale al Societatii Geografice Ruse din Sankt Petersburg. Litvinov, fost ofiter al marinei militare sovietice, a relatat ca initial nu crezuse în informatiile privind OZN-urile, care apareau în diverse publicatii. Dar în iarna 1979-1980 mai multe incidente au zguduit Flota de Nord, fortând Statul Major General sovietic sa ia în serios fenomenul.
Între altele, obiectele neidentificate au vizitat o baza de submarine sovietice de la Dvina de Vest (în apropiere de Riga) în fiecare saptamâna, timp de sase luni. Erau niste aparitii în forma de discuri, care au zburat deasupra zonelor de pregatire a armamentelor, ca si a unui oras militar ultrasecret. În timp ce personalul militar observa cu ochiul liber, de la sol, „farfuriile zburatoare”, radarele antiaeriene nu înregistrau nimic.
Sovieticii erau ingrijorati, încercând sa afle natura OZN-urilor care zburau deasupra capetelor lor. Initial au suspectat aeronave NATO, dar apoi au fost informati ca potentialii adversari nu au o astfel de tehnologie. Pentru a preveni panica, comandantii au spus militarilor din subordine ca OZN-urile observate erau de fapt nave fabricate de sovietici si ca au asistat la niste teste în curs de desfasurare…
Expertul rus în informatii navale capitanul de rangul 1 Igor Barklay a remarcat faptul ca obiectele neidentificate au fost reperate cel mai adesea în apele adânci din apropierea locurilor în care erau concentrate forte militare – în largul insulelor Bahamas, Bermude, Puerto Rico si a coastei de est a Statelor Unite.
DAN D. FARCAS
Comentarii