Rapiti de OZN-uri

          Trei tipuri de nepamânteni
          
          Acelasi post de televiziune NOVA, care a cerut opiniile, prezentate în episoadele trecute, ale unor sceptici ireductibili, dar si ale unor specialisti în rapiri, i-a luat un interviu artistului grafic John Velez, implicat si în investigarea fenomenului OZN.
          
          Velez vazuse în 1978, într-o noapte, o lumina ovala enorma, care a trecut foarte încet, la 20-25 de metri de el, peste acoperisul unei cladiri.

          Trei tipuri de nepamânteni
          
          Acelasi post de televiziune NOVA, care a cerut opiniile, prezentate în episoadele trecute, ale unor sceptici ireductibili, dar si ale unor specialisti în rapiri, i-a luat un interviu artistului grafic John Velez, implicat si în investigarea fenomenului OZN.
          
          Velez vazuse în 1978, într-o noapte, o lumina ovala enorma, care a trecut foarte încet, la 20-25 de metri de el, peste acoperisul unei cladiri. Mai târziu, ca efect al regresiei hipnotice, el si-a amintit ca lumina era de fapt un disc, având în partea de sus o lumina rosie care se rotea, iar dedesubt o lumina verde. Cu alte ocazii, Velez a vazut si o „nava” triunghiulara imensa, neagra si a mai vazut si o minge mare luminoasa, portocalie.
          Velez si-a reamintit, tot sub hipnoza, ca atunci, în 1978, s-a dus în spatele cladirii unde disparuse discul. Nu s-a departat cu mai mult de 4-5 metri de intrarea casei sale, când i-au iesit în drum trei sau patru aratari cenusii. „La început am avut un moment de confuzie, nestiind ce sunt… când mi-am dat seama ca nu sunt oameni, m-a cuprins o panica atât de intensa, încât nu puteam nici sa respir nici sa ma misc”.
          Velez spune ca a fost rapit în mai multe rânduri. Cu aceste ocazii a întâlnit trei tipuri diferite de nepamânteni. Unii, cenusii, înalti cam de un metru, aveau capul ca o para întoarsa, barbia ascutita, ochii foarte mari, corpul firav, bratele, foarte subtiri, de parca erau facute din cauciuc, fara încheieturi vizibile. Exista si un alt tip de cenusii, mai înalti, implicati de obicei în procedurile de tip medical. Cel de-al treilea tip – erau pitici, cam de saizeci de centimetri, îmbracati cu un soi de pelerine din pânza aspra de sac si având o piele foarte închisa la culoare, cu nuante pur-purii sau poate albastrii. Cenusiii mai înalti erau singurii implicati în comunicarea cu cel rapit. „Vorbeau” cu ochii pe care îi apropiau foarte mult de fata ta, pâna ce tot ce vedeai erau doar acesti ochi.
          Cu o alta ocazie, Velez a fost luat din dormitor. Aparent, creaturile au trecut prin zid. „Din nou m-a cuprins o stare de panica si teroare. Am urlat la ei: E adevarat!! Sunteti reali!! Se întâmpla cu adevarat!! Atunci, unul dintre omuleti m-a atins pe frunte cu un soi de vergea, ca o antena de radio. M-a orbit o lumina. Brusc, m-am simtit secatuit de vlaga si incapabil de orice miscare.
          
          Ce urmaresc vizitatorii?
          
          La întrebarea reporterului NOVA, Velez a relatat ca o rapire începe de obicei fie cu observarea unor lumini neobisnuite, fie cu un zumzet puternic si o senzatie „electrica” în aer. Apoi te simti greu, foarte greu, si nu te mai poti misca. În acest moment apar entitatile nepamântene care te iau si te transporta la bordul navei. Urmeaza de regula, dar nu totdeauna, o examinare de tip medical, colectarea de probe biologice, implantarea unor dispozitive minuscule. În fata celui rapit sunt derulate viziuni apocaliptice, privind dezastre de nivel planetar: poluare, inundatii, incendii, distrugeri de toate felurile. Vizitatorii sunt foarte preocupati de soarta Pamântului si de tendintele noastre sinucigase, fiind oarecum obligati sa intervina, sa încerce sa ne opreasca.
          Velez afirma ca i s-au luat, în mai multe rânduri, probe de sperma, probabil pentru experimente genetice. S-a folosit un dispozitiv conic, iar senzatia a fost penibila. Velez spunea ca a mai vazut si foarte multe conteinere, poate mii, umplute cu un lichid verzui, în care pluteau hibrizi micuti, cu fire atasate de corp. Aparent, nepamântenii, nefiind în stare sa se reproduca singuri, recurg în acest scop la ajutorul speciei umane. Si aceasta, de mii de ani…