Ca o concluzie la acest serial dedicat elementelor esentiale privind fenomenul OZN, repetam ca este aproape imposibil ca în preajma noastra sa se afle civilizatii extraterestre de tipul celor cautate de programele SETI ori imaginate de autorii SF, în schimb este aproape sigur (99,99999…%) ca în Univers exista „supercivilizatii” (sau „hipercivilizatii”), care ne monitorizeaza si pe noi, pamantenii, înca dinaintea zorilor umanitatii. Manifestarile acestor supercivilizatii, între care si fenomenul OZN, sunt „invizibile” pentru un om trecut prin scoala, între altele, deoarece el nu accepta ca real decat ceea ce vede prin ochii metodei stiintifice.
Exista semne ca în jurul nostru se întampla si „altceva” decat ne învata cartea de scoala. Rapoartele sunt atat de multe si detaliile lor se repeta atat de obsedant, încat va veni un moment cand acestea nu vor mai putea fi trecute cu vederea – fie si statistic – nici de catre cei mai sceptici. Marturiile sunt ignorate sau respinse de cei ce nu recunosc decat autoritatea stiintei oficiale, fiind acceptate uneori, în cazul miracolelor, de catre Biserica.
Universul observabil s-a nascut prin „Big Bang” acum vreo 13 miliarde de ani si contine cam 100 de miliarde de galaxii, fiecare cu zeci de miliarde de stele. Dar el este se pare doar o farama dintr-un „Multivers” mult mai mare, mai vechi si mai complex. Ce a fost înainte de „Big Bang”? Ce este dincolo de limitele Universului nostru închis, poate într-o alta dimensiune, sau într-o alta ipostaza (eventual „spirituala”) a realitatii?
Daca exista un alt Univers, similar cu al nostru, aceasta înseamna ca ar putea fi o infinitate. Acceptand ca Universul nostru s-a nascut printr-un „Big Bang”, poate va exista oare si un „Big Crunch” prin care el se va sfarsi, sa zicem peste 100 miliarde de ani? Este oare suficient acest rastimp pentru ca o civilizatie nascuta în interiorul unui astfel de univers sa gaseasca o scapare din stransoarea lui? Daca da, ar trebui sa acceptam existenta unei Inteligente Superioare mult mai veche decat Universul nostru. Am putea avea astfel în jurul nostru o ierarhie de supercivilizatii si de inteligente, potential fara sfarsit în spatiu si în timp.
Posibilitatile si obiectivele unei supercivilizatii se afla mult dincolo de întelegerea noastra. Aceasta observatie este cu atat mai valabila pentru o ierarhie nesfarsita de supercivilizatii. Asa cum s-a spus, oamenii nu pot deosebi actiunile unei civilizatii aflata cu milioane de ani înaintea noastra de magie. Putem adauga ca mintea omeneasca nu este capabila – în limitele gandirii rationale – sa deosebeasca actiunile unei astfel de supercivilizatii de ceea ce noi cunoastem drept sacru, sfant, divin.
Daca nu avem nici un mijloc de a distinge rational între doua concepte, înseamna ca (cel putin pentru noi) nu avem decat doua nume diferite pentru acelasi concept. În cazul nostru, constatam ca nu putem sa facem distinctia dintre „Inteligentele Superioare ale unei supercivilizatii aflata în varful ierarhiei” si „Divinitate”. În consecinta, aceste „Inteligente Superioare” ar fi doar un alt nume pentru Divin.
Desigur, acest rationament este doar unul pe care-l putem face, în limitele mintii noastre. Un alt rationament, asemanator, ar putea fi ca lumea în care traim, întregul Univers observabil, este o realitate virtuala (precum în filmul „Matrix” si clonele sale) în care „pixelii” sunt cuantele, iar legile naturii si constantele universale (principiul antropic) le-a stabilit un Programator. Ne putem atunci întreba cine este Autorul acestei realitati virtuale si daca nu cumva dorinta noastra de a descoperi structura „universului subcuantic” echivaleaza de fapt cu cautarea acelui Autor…
În aceeasi logica, unii se întreaba daca nu cumva toata existenta noastra e doar un joc, precum în versiunile actuale ale realitatii virtuale, un joc în care noi suntem doar pioni; sau poate suntem si jucatori care, daca jucam bine, am putea accede la nivelurile superioare…
Oricum ar fi, este întelept sa lasam la o parte superbia celui ce „stie el ce stie”, marginirea celui ce afirma ca „asa ceva nu poate fi, pentru ca stiinta a demonstrat ca e imposibil”. Sa nu ne imaginam ca stiinta actuala a si gasit raspunsul la majoritatea marilor probleme. Sa fim rezonabili si sa acceptam limitele noastre. Vor exista probleme nerezolvate si peste un secol, si peste un mileniu. Iar cele dezbatute în acest serial s-ar putea, desigur, sa se gaseasca printre ele…
DAN D. FARCAS
Comentarii