Fermierii au observat, mai ales dupa 1980, în sudul Angliei, cercuri misterioase în lanurile de grau gata sa dea în parg. Apoi ele au fost vazute si în Statele Unite, Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelanda, ca si în mai toate tarile europene. Numarul cazurilor cunoscute – socotind doar pe cele incluse în bazele de date – a ajuns la ora actuala la peste zece mii. In 1992 s-au raportat primele astfel de cercuri în Ungaria, iar în 1994 si 1996 si în Romania, langa Arad, apoi altele în anii care au urmat. Pe masura trecerii anilor, cercurile au devenit multiple, formand figuri geometrice tot mai complicate, stranii pictograme de o surprinzatoare frumusete, care pareau uneori sa se organizeze în adevarate mesaje. Lungimea unor formatiuni a ajuns la 250 de metri.
Misterioasele aparitii s-au semnalat în toate tipurile de plantatii: lanuri de cereale, culturi de cartofi, morcovi, rapita, porumb, mustar etc. dar si în iarba. Paiele sau tijele erau îndoite la cativa centimetri deasupra solului, fara a fi rupte, fiind culcate, mai ales în sensul de rotatie al acelor de ceasornic, într-o tesatura ea însasi surprinzatoare. La îndoitura, tulpina parea fiarta si deshidratata, ca sub efectul unor microunde. Proprietati aparte s-au constatat si la semintele plantelor afectate.
Artefactele apar fara exceptie în timpul noptii. În zonele cele mai bantuite s-au organizat si se organizeaza si acum, an de an, programe de veghe nocturna, cu aparatura adecvata. Acestea au semnalat în cateva randuri globuri de foc pe cer, efecte luminoase sau sonore etc. Observatiile repetate au dus la concluzia ca uneori sunt suficiente 5-10 secunde pentru aparitia unui astfel de artefact. În 1996, nu departe de Arad, la Vinga, localnicii spuneau ca au zarit niste „fulgere care urcau si coborau” în perioada producerii unor semne ovale în lan. În strainatate, s-au cules marturii ale unor persoane care au vazut un glob luminos, de marimea unei mingi de fotbal sau mai mic, oprindu-se sau rotindu-se deasupra unui camp, în timp ce dedesubt se formau cercuri.
S-a cautat sa se explice fenomenul prin cauze naturale, de pilda printr-o teorie a unor „vortexuri” atmosferice. În laboratoare din S.U.A. Si Japonia fizicienii au încercat chiar sa reproduca formarea cercurilor pe baza acestei teorii. Pe masura complicarii figurilor, însisi autorii teoriei au recunoscut însa ca aceasta ipoteza nu poate sta în picioare.
În 1991 doi englezi au facut multa valva declarand ca toate cercurile sunt creatiile lor, demonstrand apoi cum anume procedau. Desi au reusit sa pacaleasca chiar si pe unii specialisti, ei nu au convins, nefiind capabili sa reproduca unele detalii observate sistematic. Între altele, în fiecare noapte ar fi trebuit sa faca zeci de figuri, în puncte geografice aflate la mare distanta. Asadar, desi exista neîndoios si multe farse, mare parte din figuri au o origine necunoscuta. În plus, fenomenul e mai vechi si nu se gaseste doar în lanurile de cereale. În ianuarie 1966 în Queensland, în Australia, s-au semnalat cercuri misterioase în papurisul dintr-o mlastina inaccesibila oamenilor, între altele pentru ca misuna de serpi extrem de veninosi. S-au gasit de asemenea cercuri similare în campurile de gheata, pe fundul unor prapastii, în padurile virgine etc. În plus, la majoritatea cercurilor în cereale nu exista nici o urma de trecere a vreunui om prin lan.
Fenomenul este mai vechi decat se crede si ar putea fi pus în legatura cu ceea ce folclorul, dar si literatura consacrata vrajitoriei, numeste cercuri magice. Se pare ca primul document în care se vorbeste de cercuri în lanurile de cereale, dateaza din anul 815 si a fost redactat la Lyon. Teoria ca cercurile sunt efectul vartejurilor de aer fusese enuntata de învatatul britanic Robert Plot înca din 1677. Într-o gravura din 1678 se vede cum un asa numit „diavol secerator” culca niste spice la pamant formand doua cercuri concentrice. În textul alaturat se aprecia ca „unui om i-ar lua ani de zile sa aseze fiecare spic cu atata precizie, în timp ce diavolul are nevoie pentru asta doar de o noapte”. O coincidenta bizara face ca densitatea maxima a acestor formatii sa se semnaleze, an de an, chiar în zona în care se afla faimoasele temple circulare de la Stonehenge si Avebury. Nu cumva acestea au fost construite, în urma cu patru mii cinci sute de ani, pe locul unor vechi cercuri?…
Ne putem întreba deci – ne transmite cumva cineva semnale dintr-o alta lume? Deoarece nici stiinta, nici biserica nu pot spune cine, ce anume si „oamenii seriosi” prefera – pentru linistea lor – sa nu bage de seama.
DAN D. FARCAS
Comentarii