Timpul si fenomenele paranormale

&nbsp 
     Si în secolul nostru s-a perpetuat bunul obicei de a consemna si relata fenomenele paranormale, dar fara a le include neaparat într-o cauza pe care am regasi-o în stiinte. Astfel s-a creat în timp o cazuistica enciclopedica a fenomenologiei, dar si un folclor care s-a autoalimentat cu „cazuri” si situatii greu de atestat.
&nbsp 
     Si în secolul nostru s-a perpetuat bunul obicei de a consemna si relata fenomenele paranormale, dar fara a le include neaparat într-o cauza pe care am regasi-o în stiinte. Astfel s-a creat în timp o cazuistica enciclopedica a fenomenologiei, dar si un folclor care s-a autoalimentat cu „cazuri” si situatii greu de atestat. Azi începe sa se exprime o atitudine noua fata de paranormal. Nu ne mai sunt suficiente relatarile, ci vrem sa mergem direct la cauze. Se manifesta de fapt un spirit nou, exprimat si în cosmologie, de pilda, prin care se afirma ca mii de ani omul a fost observatorul Universului si a sosit (sau va sosi) timpul ca el sa devina participant la anumite evenimente din Cosmos…Timp si spatiu O ipoteza deosebit de interesanta retinem din cartea „Timpul si misterele lui” semnata de Becker Lenke si aparuta, se pare, într-un tiraj „discret” la Brasov. Dupa parerea mea, este prima ipoteza serioasa si convingatoare despre relatia dintre cunoasterea stiintifica si fenomenele paranormale. Iata câteva argumente: „Se stie ca timpul este caracterizat de o metrica diferita de la un sistem de referinta inertial la altul. Se mai stie ca timpul se dilata în spatiu. De aici se desprinde o teorie conform careia „un moment cosmic la nivelul Terrei este cu atât mai dilatat cu cât sistemul inertial de referinta de la care provine este mai îndepartat de globul pamântesc”. Acest fenomen, se spune, este primul factor care contribuie la producerea premonitiei si care poate fi descris astfel: Un moment cosmic specific unui anume sistem la nivelul Terrei este atât de dilatat încât el cuprinde simultan în unghiul sau de dilatare atât momentul terestru în care are loc (spre exemplu) visul, cât si pe acela în care are loc evenimentul premonitizat în vis”. Astfel timpul scurs pe Terra între vis si eveniment, pentru timpul cosmic se rezuma la o singura unitate de timp. Informatiile emise de pe planeta noastra în acest rastimp terestru, pentru timpul cosmic reprezinta evenimente petrecute de fapt într-un prezent continuu. Mai exact: „În timpul cosmic, momentul visului se confunda cu momentul evenimentului. Faptul ca noi primim în vis un eveniment care înca nu a avut loc în timpul terestru, denota ca omul are capacitatea de a percepe informatiile cuprinse în timpul cosmic”.Functia perceptiei Ne intereseaza în primul rând în ce fel si cum omul beneficiar al perceptiei poate receptiona evenimente si situatii abstracte care vor deveni realitati? Se stie ca visul este un eveniment al starii de somn. Toate vietuitoarele cu sânge cald viseaza. O buna parte din „viata somnului nostru” ne-o petrecem visând, chiar daca un vis poate sa tina câteva secunde sau câteva minute. Dormind, avem, se întelege, ochii închisi. Deci informatia cuprinsa în unghiul de dilatare a unui moment cosmic (în spatiul sideral descris de globul pamântesc pe orbita între cele doua momente terestre implicate în premonitie) nu este vehiculata de catre radiatia fotonica (de viteza luminii), ci de catre radiatiile electromagnetice. Asa se face ca omul care poseda darul premonitiei poate receptiona acest tip de radiatie, electromagnetica. Aceasta capacitate sau acest dar exceptional a primit denumirea aproape instinctiva de „al saselea simt”. În concluzie, putem afirma ca perceperea informatiilor vehiculate prin radiatiile electromagnetice sta în seama unor persoane superdotate, dar nu putem spune ca acestea ar avea o raspândire mare în câmpul demografic al planetei noastre. De la profetii biblici la Nostradamus privilegiatii acestei perceptii nu sunt prea numerosi.
     &nbsp Retinem asadar ca este vorba de doua perceptii, una prin radiatiile fotonice, alta prin radiatiile electromagnetice; informatiile provenind prin cele doua surse sunt diferite. Prin ochi percepem informatiile primite direct, cu viteza luminii; acest fapt îl cunoastem si traim clipa de clipa de-a lungul unei zile. Alt tip de informatii ne parvine prin radiatiile electromagnetice, dar pentru acestea se pare ca trebuie sa fim dotati, sa posedam ceea ce s-a numit „al saselea simt”. În acelasi rationament este
     inclusa si ideea de destin, precum si cea de predestinare. Cum se mentioneaza în ipoteza la care ne referim, „În cazul destinului momentul cosmic implicat provine de la o sursa mai îndepartata decât în cazul viselor”.