Am prezentat saptamâna trecuta, pe marginea unui articol din revista Time, ca organizatia non-profit Disclosure Foundation, condusa de fostul secretar adjunct al Apararii pentru Intelligence, Christopher Mellon, a convocat, pe 25 iunie 2026, într-o cladire a Senatului SUA, întrunirea Disclosure Forum privind fenomenele anomale neidentificate (UAP/OZN).
Unul dintre subiectele dezbatute în panelurile forumului a fost daca suntem pregatiti pentru întâlnirea cu o inteligenta nepamânteana. Daca se va confirma vreodata ca UAP-urile au o origine extraterestra, aceasta va reprezenta ceea ce Carlos Eire, profesor de istorie si studii religioase la Universitatea Yale si vorbitor la Disclosure Forum, numeste o „ruptura” în civilizatia umana. „O ruptura este ceva dupa care nimic nu mai este la fel”, spune el. „Este similara cu ruptura care a avut loc pentru nativii din America de Nord si de Sud când au aparut europenii.”
Psihologul clinician Jennice Vilhauer, membru al consiliilor consultative atât ale Consiliului UAP al lui Loeb, cât si ale Fundatiei Disclosure, declara la evenimentul din 25 iunie: „Daca aceasta veste ar aparea mâine, am fi complet nepregatiti.”.
O contagiune emotionala precum panica este întotdeauna posibila, dar Vilhauer nu crede ca majoritatea oamenilor ar reactiona în acest fel nici macar la stiri atât de revolutionare precum inteligenta non-umana. „Exista anumite comunitati care ar privi acest lucru printr-o lentila catastrofala, ca un eveniment al sfârsitului timpurilor”, spune ea. „Dar nu vad acest lucru ca fiind ceva ce s-ar raspândi la întreaga populatie.”
Asta nu înseamna ca nu ar exista un impact psihic. Mult, spune ea, ar depinde de faptul daca viata extraterestra ar fi perceputa ca fiind binevoitoare, indiferenta sau ostila. Chiar si un microb ar putea fi ostil daca ar reprezenta un risc de infectie – un pericol la care oamenii au fost întotdeauna atenti.
Adaptarea la ideea vietii extraterestre
În timpul primelor trei misiuni de aselenizare, astronautii care se întorceau pe Luna au fost obligati sa petreaca trei saptamâni în carantina medicala pentru a nu prelua germeni extraterestri – o imposibilitate practica, deoarece niciun microorganism nu putea supravietui pe Luna uscata si fara aer.
De asemenea, ar juca un rol întrebarea pe care Vilhauer o numeste relevanta personala – daca vestea despre viata non-umana a afectat direct o anumita persoana.
Cea mai mare reactie emotionala ar aparea la persoanele care percep un nivel ridicat de amenintare si o relevanta personala ridicata; cel mai mic efect ar fi la persoanele care percep o amenintare scazuta si o relevanta personala scazuta. „Dezvaluirea în sine ar fi un eveniment urias, fara precedent”, spune Vilhauer. „Aceste doua lucruri împreuna – relevanta personala si amenintarea – ar putea crea un raspuns cu adevarat negativ.” Nu doar sanatatea mintala ar fi afectata de dezvaluirea inteligentei non-umane ci si sanatatea spirituala.
Înca din anii 1970, cercetatorii în teologie au stabilit conceptul de exoteologie – o ramura a gândirii crestine care include posibilitatea vietii în cosmos. Acest lucru poate fi util acum. Profesorul Carlos Eire considera ca cele trei religii monoteiste principale – crestinismul, iudaismul si islamul – vor avea cel mai mult de lucru pentru a se împaca cu inteligenta non-umana. Asta pentru ca toate trei împartasesc ideea ca exista un singur Dumnezeu si ca el a creat totul, inclusiv fiintele umane.
Specia noastra, ne place sa credem, este creatia sa suprema – o credinta de care va fi mai greu sa ne agatam daca apare o specie cosmica mai buna, mai inteligenta si mai în forma decât noi. „Cartea Genezei, care este împartasita în moduri diferite de evrei, crestini si musulmani, prezinta aceasta poveste foarte tulburatoare despre originile umane”, spunea el.
Crestinismul, crede Eire, va avea un obstacol special de depasit în adaptarea la ideea vietii extraterestre datorita învataturii sale ca Dumnezeu a devenit om. Pe de alta parte, toate cele trei religii monoteiste au o oarecare practica cu ideea vietii inteligente, non-umane. „Evreii, crestinii si musulmanii accepta ca fiind un lucru de la sine înteles ca fiintele umane nu sunt singure în creatia lui Dumnezeu”, spune Eire. „Întotdeauna au existat îngeri.”
Enigma despre cum sa îmbini teologia cu viata extraterestra este anterioara cresterii actuale a dezvaluirilor despre UAP-uri. În 2014, calugarul Guy Consolmagno, pe atunci directorul Observatorului Vaticanului, a fost coautor al cartii obraznice „Ai boteza un extraterestru?… Si alte întrebari din cutia postala a astronomului de la Observatorul Vaticanului”. Când cineva i-a pus direct întrebarea despre botez, el a raspuns: „Numai daca el ar cere asta”.
Problemele despre UAP-uri si formele de viata care le-ar fi putut trimite sau nu în directia noastra pot depinde partial de credinta, dar si de fizica. În timp ce exobiologii continua sa exploreze posibilitatea vietii microbiene pe Marte si pe sateliti oceanici precum Europa lui Jupiter si Enceladus al lui Saturn, este binecunoscut faptul ca sistemul nostru solar are o singura lume cu viata avansata si inteligenta, si anume a noastra.
Cel mai apropiat sistem stelar de Pamânt este Proxima Centauri. A ajunge de la noi acolo ar dura, în teorie, cel putin 4,25 ani si numai daca ai calatori cu viteza luminii – lucru pe care Albert Einstein l-a dovedit cu mult timp în urma ca nu este posibil. Alte sisteme stelare se afla la mii si miliarde de ani-lumina distanta, ceea ce înseamna ca parcurgerea distantei ar putea dura aproape la fel de mult ca vârsta universului însusi.
Totusi, multi universitari nu exclud posibilitatea unor vizitatori extraterestri din stele. „As estima sansele ca noi sa fi fost vizitati – si as defini asta ca o explorare prin sistemul nostru solar, care sa-i conduca la constientizarea faptului ca Pamântul are viata si civilizatie – la poate aproximativ 50%”, spune Jack Singal, profesor de fizica la Universitatea din Richmond. El estimeaza ca sunt sanse pâna le 5% ca oricare dintre presupusele observari de OZN-uri sau UAP-uri din ultimul secol sa fi fost de fapt una dintre aceste vizite.
UAP-urile ramân o enigma?
Jonathan Miller, inginer de program la departamentul de inginerie mecanica al MIT nu merge la fel de departe ca Singal, dar este deschis la posibilitatea ca alte civilizatii sa nu fie atât de constrânse de fizica einsteiniana pe cât credem noi ca ar fi. „Exista fizica calatoriei de la punctul A la punctul B”, spune el. „Dar ar putea exista modalitati alternative de a acoperi cumva aceasta prapastie. Probabil ca exista un aisberg de posibilitati sub linia de plutire.”
Nu toata lumea este convinsa de rapoarte. „Afirmatiile marete necesita dovezi solide”, spune Jon Kosloski, directorul AARO, „iar dovezile pur si simplu nu exista înca.” Fostul astronaut Scott Kelly nu minimizeaza riscul de securitate reprezentat de obiectele neclare de pe filmele cu UAP-uri, dar nu crede ca acestea trebuie sa aiba o origine exotica. „În stiinta, relatarea martorilor oculari este un fel de opinie; dar nu constituie date”, spune el. „Nu am vazut niciodata nimic care sa nu poata fi explicat.” Kelly indica o observatie pe care a facut-o în timpul zilelor sale de pilot militar, când pilota un avion Tomcat în largul coastei Virginiei.
În mijlocul manevrelor, pilotul de pe bancheta din spate a avionului a anuntat brusc: „Tocmai am trecut pe lânga ceva. Arata ca un OZN.” Ulterior s-a dovedit ca a fost un balon. În plus, daca este posibil ca o putere rivala sa fi dezvoltat o tehnologie avansata care poate efectua acrobatiile pe care le fac UAP-urile, este la fel de posibil ca sa o fi facut si SUA, iar martorii sa observe pur si simplu echipamente interne.
Deocamdata, UAP-urile ramân o enigma. Pot fi reale, pot fi iluzii, pot fi pur si simplu artefacte ale dorintei umane – ceva ce vedem pentru ca vrem sa le vedem. Un univers cu alte forme de viata, la urma urmei, este mult mai putin singuratic decât unul în care suntem singura lume cu lumini la ferestre.
Martorii oculari, desigur, ar avea opinii diferite – stiind ce au vazut, crezând ce au vazut si ramânând, în unele cazuri, transformati de ceea ce au vazut. În timp – daca se gasesc dovezile, daca se descopera inteligenta biologica în cosmos – s-ar putea sa ne transformam cu totii în acelasi fel.
DAN D. FARCAS
Comentarii