La mijlocul lunii mai 2006 o stire a facut inconjurul lumii, fiind inserata in numeroase publicatii cu titluri de tipul: „Armata britanica a dezlegat enigma OZN-urilor: ele nu sunt decit fenomene plasmatice". Multi au rasuflat usurati: in sfârsit, lucrurile s-au lamurit… Spre dezamagirea lor, lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Pentru informarea corecta a cititorului român, in primul rând al celui ce citeste aceasta rubrica a revistei Magazin, cred ca este corect sa prezentam faptele ceva mai in detaliu.
In anul 2000 Serviciul de Informatii a Apararii al Regatului Unit (Defence Intelligence Staff) a elaborat un memorandum stiintific si tehnic de câteva sute de pagini, purtând numarul 55/2/00 si intitulat „Fenomene aeriene neidentificate in zona de aparare aeriana a Regatului Unit" (Unidentified Aerial Phenomena in the UK Air Defence Region). Realizat intr-un numar limitat de copii, materialul a fost impartit in patru volume, purtând pe fiecare pagina mentiunea „secret" si „doar pentru cei din Regatul Unit".
La insistentele variate si repetate a doi cercetatori britanici, care au prins de veste: Dr. Dave Clarke si Gary Anthony, cereri facute in baza Legii libertatii de informare, Ministerul Apararii al Marii Britanii a acceptat desecretizarea, in buna parte, a documentului si punerea lui la dispozitia marelui public. Acum, pe fiecare pagina a exemplarului desecretizat au aparut, pe lânga unele pasaje suprimate, si câte doua stampile mari „unclassified".
Pe data de 7 mai 2006, solicitantilor li s-a pus la dispozitie primul volum (Executive Summary), iar la 15 mai intregul material se gasea postat pe Internet. Valoarea lui este cu atât mai mare cu cât – dupa difuzarea pe plan mondial a mai multor materiale OZN pentru dezinformarea marelui public, realizate de diverse agentii militare – avem acum un studiu tehnic despre OZN-uri, efectuat de structuri ale armatei, pentru uzul Ministerului Apararii, document dorit sa ramâna secret.
De la un astfel de studiu ne putem deci astepta la o maxima sinceritate in privinta informatiilor si a atitudinii pe care armata britanica le are despre fenomenul OZN. Iar aceasta sinceritate ne va putea revela, inainte de toate, importanta reala pe care militarii o acorda „Fenomenelor Aeriene Neidentificate" (FAN) si preocuparea pe care o au fata de niste aparitii necontrolabile.
Din pacate, asa cum arata si numeroase comentarii aparute la scurt timp, citirea documentului scoate in evidenta si amatorismul unora dintre abordari. Sub pretextul de a nu fi influentati, autorii raportului nu au avut nici o consultare cu ufologii, care le-ar fi putut atrage atentia ca pe alocuri este „reinventata roata", ori sunt ignorate informatii care ar pune sub semnul intrebarii anumite concluzii. Astfel, autorii afirma ca nu au avut acces la unele rapoarte in domeniu, desi aceste rapoarte sunt binecunoscute celor interesati, alteori apar erori privind anumite date istorice, ceea ce da impresia de superficialitate.
De pilda, in raport se prezinta, ca o noutate, ca „formatiile plasmatice se crede ca sunt responsabile pentru multe rapoarte FAN" (deci, nicidecum pentru toate, asa cum a preluat presa!). Cel ce citeste atent documentul va constata insa ca teoria plasmatica este de fapt un sir de supozitii putin sau deloc verificate. De pilda, pe baza a trei esantioane de date, se emite ipoteza ca formatiunile plasmatice sunt create de fulgere, dar atunci când se trece la detalii se vede ca doar pentru un singur esantion s-a obtinut o anumita corelatie, si aceea slaba.
Materialul mai sustine ca formatiunile plasmatice se formeaza si prin intrarea in atmosfera a unor micrometeoriti. Dar dupa ce se dau nenumarate statistici privind meteoritii, nu se aduce nici o dovada privind modul in care meteoritii devin formatiuni plasmatice, mai ales unele care sa poata fi luate drept OZN-uri. O serie de ipoteze sunt preluate, evident, din literatura aflata la indemâna, dar, din pacate, se citeaza doar ceea ce convine autorilor, nu si criticile – si ele la indemâna de mult timp – aduse acestor ipoteze.
Autorii ignora astfel ca si raportul Condon, (1969), sau Philip Klass (1974) afirmasera ca unele OZN-uri ar fi formatiuni plasmatice. Ipoteza a fost respinsa inca de atunci de Prof. James E. McDonald, unul dintre cei mai buni specialisti in fizica atmosferei. Ulterior comunitatea stiintifica a tot incercat sa gaseasca o legatura intre fulgere, fulgere globulare, fenomene plasmatice si rapoartele OZN cu adevarat stranii, insa fara succes. Dar exista si multe alte detalii interesante ale raportului, asupra carora merita sa revenim in episoadele viitoare.
Dan D. Farcas
Comentarii