De la cei mai înalti munti la adâncurile oceanului, influenta omenirii a atins fiecare parte a planetei Pamânt. Multe plante si animale evolueaza în consecinta, adaptându-se la o lume dominata de oameni.
Un exemplu notabil a aparut în timpul Revolutiei Industriale, când molia piperata a trecut de la alb-negru la negru complet dupa ce funinginea i-a întunecat habitatul. Moliile negre se camuflau în copacii acoperiti de funingine, supravietuind pentru a-si transmite genele generatiei urmatoare.
Pe masura ce influenta umana s-a extins, au crescut si adaptarile ciudate impuse lumii naturale, iar cercetatorii din întreaga lume au remarcat schimbari similare, pe care le-au observat în secolul XXI.
– Micsorarea arborilor de mahon. Cunoscut pentru durabilitatea sa, rezistenta la putrezire si lemnul rosu închis, mahonul a devenit sinonim cu luxul. Cei mai mari arbori, piloni esentiali ai ecosistemelor padurilor tropicale, au fost taiati pentru lemnul lor, populatiile scazând cu peste 70% în unele tari începând cu 1970.
Desi arborii batrâni au disparut în mare parte, specia în sine este înca raspândita în multe zone, spune dr. Malin Rivers, conservationist la Botanic Gardens Conservation International. Dar acum creste într-o forma diferita.
„Considerata acum disparuta din punct de vedere comercial în multe parti ale arealului sau din Caraibe, specia înca mai exista si este chiar abundenta în unele zone. Dar acesti copaci mai tineri nu mai au forma mare si impunatoare a Swietenia mahagoni comercial si nu vor ajunge niciodata la înaltimile pentru care aceasta specie era renumita”, spune ea.
În timp ce arborii de mahon ajungeau odata la 20 de metri înaltime, spune Rivers, „mahonul exista acum sub forma de arbori mai mici, aproape arbusti, cu valoare comerciala redusa. Deoarece cei mai mari copaci au fost taiati, acestia nu au putut sa se reproduca si sa îsi împartaseasca fondul genetic divers care a promovat cresterea la înaltime a speciei”.
– Stele de mare carora „le plac” deseurile. S-a constatat ca Astrophiura caroleae, o stea de mare din Caraibe, se ataseaza de deseurile abandonate de om, cum ar fi sticlele. Descrisa pentru prima data de oamenii de stiinta în 2018, Astrophiura caroleae, o noua specie de stea de mare, se gaseste la adâncimi de aproximativ 300 de metri în largul coastei Curaçao din Caraibe.
Oamenii de stiinta au descoperit ca aceasta specie prefera sa traiasca în locuri ciudate. Dr. Hugh Carter, expert în stele de mare, spune: „Au fost observate exemplare vii doar pe sticle Heineken aruncate la aproximativ 300 de metri adâncime, care probabil fusesera aruncate peste bord de pescarii de zi, cu exceptia unui exemplar care traia pe o anvelopa de cauciuc abandonata. Interesant este faptul ca membrii genului sunt considerati a fi specialisti în substraturi dure – deci traiesc mai ales pe roci – si se pare ca aceasta specie continua traditia destul de fericit pe detritusurile create de om”, spune el.
– Melci cu cochilii mai palide. Folosind fotografii ale melcilor de crâng colectate de mii de pasionati de natura din Olanda, cercetatorii au descoperit ca melcii care traiesc în centrul oraselor au în ultimii ani cochilii în culori tot mai palide. Oamenii de stiinta cred ca aceasta schimbare este rezultatul temperaturilor din orase, care pot fi cu pâna la 8ºC mai ridicate decât în mediul rural.
Prof. Menno Schilthuizen, un biolog evolutionist olandez, spune: „Melcii din cochilii întunecate tind sa se încalzeasca mai mult, riscând sa moara prin supraîncalzire. Probabil, culoarea palida a cochiliei mentine melcii suficient de reci în cele mai fierbinti zile de vara din oras. Este o uimitoare adaptare la efectele încalzirii globale”.
– Rândunici cu aripi mai scurte. Rândunelele de stânca din sud-vestul statului american Nebraska, adesea cuibarind sub poduri, erau, pâna nu demult, lovite frecvent de masinile care treceau pe autostrazi.
Însa un studiu pe termen lung publicat în 2013 a constatat ca pasarile s-au adaptat la riscul de a fi lovite prin dezvoltarea unor aripi mai scurte.
Aripile mai scurte au facut pasarile mai agile, permitându-le sa evite traficul, în timp ce pasa-rile cu aripi mai lungi erau mai susceptibile de a fi ucise.
„Este ca diferenta dintre un avion spion U2 si un avion de vânatoare”, spunea regretata Mary Bomberger Brown, de la Universitatea din Nebraska-Lincoln, care a condus studiul.
– Elefantii îsi pierd coltii. În timpul razboiului civil din Mozambic, braconajul intens practicat de combatanti a dus la scaderea cu peste 90% a numarului de elefanti de savana africana în parcul national Gorongosa.
În prezent, populatiile sunt în curs de refacere si reprezinta unul dintre cele mai importante exemple de refacere la nivel mondial, dar multi dintre elefantii femele nu mai au colti – o consecinta a faptului ca elefantii fara colti sunt mai putin susceptibili de a fi vizati de braconieri, spun cercetatorii. Aceeasi schimbare a fost înregistrata si în Tanzania.
Tanya Smith, consilier principal la WWF-UK, spune: „O adaptare tragica, fiind ca un raspuns la presiunea devastatoare a braconajului din deceniile anterioare, a fost cresterea proportiei de elefanti africani nascuti cu coltii mai scurti sau chiar fara colti. Un exemplu dezastruos al modului în care presiunea umana ar putea face ca elefantii sa piarda pentru totdeauna unul dintre elementele care îi fac atât de emblematici.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii