Un studiu publicat de cercetatori de la Universitatea California – Riverside sugereaza ca încalzirea globala actuala nu doar ca ameninta planeta cu temperaturi ridicate, ci ar putea, pe termen mai lung, sa declanseze o reactie climatica opusa: o era glaciara.
Descoperirea unei reactii lipsa în ciclul carbonului terestru arata ca „termostatul” natural al planetei poate reactiona exagerat, racind Terra mult peste punctul de echilibru initial. Desi acest mecanism nu va anula efectele imediate ale schimbarilor climatice provocate de om, el explica unele dintre cele mai extreme perioade glaciare din istoria geologica.
Alterarea rocilor contribuie la reglarea climei
Timp de decenii, oamenii de stiinta au presupus ca clima Pamântului este reglata de un proces natural lent, dar fiabil, bazat pe alterarea rocilor. Acest mecanism era vazut ca o forta de stabilizare care împiedica temperaturile sa devieze prea mult în orice directie. În cursul acestui proces, ploaia absoarbe dioxid de carbon din atmosfera si apoi cade pe suprafetele terestre expuse.
Pe masura ce apa interactioneaza cu rocile, în special cu rocile pe baza de siliciu, precum granitul, le descompune treptat. Materialul dizolvat, împreuna cu dioxidul de carbon captat, este transportat în oceane. Odata ajuns acolo, carbonul se combina cu calciul eliberat din roci pentru a forma cochilii si recife de calcar.
Aceste materiale se depun pe fundul oceanului, blocând carbonul pentru sute de milioane de ani si reducând lent cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera. „Pe masura ce planeta se încalzeste, rocile se altereaza mai rapid si absorb mai mult dioxid de carbon, racind planeta la loc”, a declarat Andy Ridgwell, geolog la UC Riverside si coautor al studiului publicat în revista Science.
De ce au fost atât de severe erele glaciare stravechi?
Înregistrarile geologice redau însa o poveste mult mai dramatica. Dovezile arata ca unele dintre cele mai timpurii ere glaciare ale Pamântului au fost atât de severe încât gheata si zapada au acoperit aproape întreaga planeta.
Potrivit cercetatorilor, acest nivel de înghet nu poate fi explicat printr-un sistem climatic care doar se ajusteaza fin. Aceasta observatie i-a determinat pe membrii echipei sa caute un proces suplimentar care sa poata împinge clima dincolo de un echilibru blând, catre extreme.
Factorul nou identificat implica modul în care carbonul este „captat” în ocean. Pe masura ce dioxidul de carbon atmosferic creste si temperaturile urca, ploile transporta cantitati mai mari de nutrienti, precum fosforul, în oceane.
Acesti nutrienti stimuleaza cresterea planctonului, organis-me microscopice care absorb dioxid de carbon prin fotosinteza. Când planctonul moare, se scu-funda pe fundul oceanelor, luând cu el carbonul captat. Acest proces elimina carbonul din atmosfera si îl stocheaza în sedimentele oceanice. Însa în conditii de temperaturi mai ridicate, sistemul se schimba.
Cresterea accentuata a planctonului poate reduce nivelurile de oxigen din ocean. Cu mai putin oxigen disponibil, este mai probabil ca fosforul sa fie eliberat înapoi în apa în loc sa fie îngropat definitiv.
Acest fosfor reciclat alimenteaza si mai mult cresterea planctonului, a carui descompunere epuizeaza si mai mult oxigenul si mentine nutrientii în circulatie. Pe masura ce bucla continua, cantitati enorme de carbon sunt îngropate, iar temperaturile globale încep sa scada.
Sistem climatic „exagerat”
În loc sa stabilizeze usor temperatura Pamântului, aceasta reactie poate determina o racire mult peste punctul de plecare initial. În simularile pe computer ale echipei, efectul a fost suficient de puternic pentru a declansa o era glaciara. Ridgwell compara procesul cu un sistem de racire casnic care lucreaza prea intens.
„Vara, setezi termostatul la aproximativ 25,5oC. Pe masura ce temperatura aerului creste afara în timpul zilei, aerul conditionat elimina excesul de caldura din interior pâna când temperatura camerei scade la 25,5oC si apoi se opreste”, a spus Ridgwell.
Folosind aceasta analogie, el explica faptul ca sistemul de control climatic al Pamântului nu este defect, în schimb poate raspunde neuniform, ca si cum termostatul nu ar fi pozitionat aproape de unitatea de aer conditionat.
Potrivit studiului, nivelurile mai scazute de oxigen din atmosfera Pamântului stravechi au facut acest control climatic mult mai putin stabil, ceea ce explica severitatea erelor glaciare timpurii. Astazi, nivelurile de oxigen atmosferic sunt mult mai ridicate. Pe masura ce activitatea umana continua sa adauge dioxid de carbon în atmosfera, este de asteptat ca planeta sa se încalzeasca în continuare pe termen scurt.
Modelul cercetatorilor sugereaza ca în cele din urma se va produce o „racire de revenire”. Totusi, este probabil ca aceasta racire viitoare sa fie mai putin extrema, deoarece nivelurile mai ridicate de oxigen reduc forta reactiilor nutrientilor în oceane. „Este ca si cum ai plasa termostatul mai aproape de unitatea de aer conditionat”, a adaugat Ridgwell.
Dar chiar si asa, efectul ar putea fi suficient pentru a grabi începutul urmatoarei ere glaciare. „La urma urmei, conteaza asa mult daca începutul urmatoarei ere glaciare va fi peste 50.000, 100.000 sau 200.000 de ani?” s-a întrebat Ridgwell.
„Noi trebuie sa ne concentram acum pe limitarea încalzirii continue. Da, este adevarat ca Pamântul se va raci în cele din urma, oricât de oscilant ar fi modul în care o va face, dar trebuie sa fim constienti ca racirea nu va avea loc suficient de rapid pentru a ne ajuta în aceasta viata.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii