In fata templului lui Shiva din Lahore (Pakistan), Qureshi, un pusti de vreo 10 ani, danseaza pe jaratec si isi infige cutite in brate, atragand multimea de trecatori. Exclamatiile entuziaste se revarsa in aerul incins, iar rupiile, curg intr-un cos impletit din bambus, aflat in apropierea jaratecului. Pe chipul tanarului fachir nu se observa nici o grimasa de durere… Performantele sale au atras si atentia medicilor, care s-au intrebat: e vorba de trucuri impecabil puse la punct sau de o derogare de la natura umana, de un mic „monstru”, incapabil sa resimta durerea?
O echipa de medici pakistanezi si englezi a inceput o ancheta. Din nefericire, micul fachir nu mai era in viata. In urma unui numar de cascadorie in care a sarit de pe acoperisul unui imobil s-a facut una cu pamantul. Un dosar inchis? Medicii ezita, facand urmatorul rationament. Daca la originea puterilor neobisnuite ale fachirului se afla o anomalie genetica, aceasta s-ar putea regasi si la alti membri ai familiei sale. Sunt depistate sase rude care afisau o anumita insensibilitate in fata durerii. In urma unor serii de teste in care au fost studiate reflexele, tonicitatea muschilor, calitatea si numarul fibrelor nervoase, starea creierului, s-a observat ca aceste persoane nu resimt acut senzatia de durere.
Durerea, la microscop
Medicii s-au concentrat apoi asupra receptorilor durerii (nociceptori) aflati la extremitatile fibrelor nervoase. Unii dintre ei sunt sensibili la intepaturi, altii la torsiuni ale pielii s.a.m.d., altii la cald sau rece, altii la actiunea unor substante chimice. La suprafata acestor fibre nervoase se afla proteine ce formeaza canale asemenea porilor pielii, prin care intra si ies mici molecule incarcate electric, ioni de sodiu, calciu, potasiu. Sub efectul unei stimulari dureroase, acest du-te-vino intensifica sarcinile, care se acumuleaza in interiorul fibrei, generand un semnal electric. Parcurgand fibrele nervoase, acest semnal va expedia „portretul robot” al durerii, maduvii spinarii si creierului.
Fachirul era un mutant!
Studiind un soarece cvasi-insensibil la durere, medicii au observat faptul ca nociceptorii erau lipsiti de sodiu la nivelul canalelor. Cobaiul avea o gena defectuoasa care impiedica productia uneia din proteinele ce formau aceste canale. Oare Qureshi prezenta acelasi defect? Se stia, din studiile unor confrati, ca unii pacienti care sufereau de dureri intense prezentau fibre nervoase anormale a caror suprafata era plina de canale prin care treceau excesiv de multi ioni de sodiu, producand in repetate randuri semnale dureroase.
Adio durere?
Cele sase persoane din familia Qureshi aveau aceeasi problema – o mutatie – pe gena SCN9A, care produce canale defectuoase prin care unii ioni de sodiu nu pot trece, suprimandu-se astfel senzatia de durere. Inca o descoperire senzationala care ar putea duce la elaborarea unor terapii eficace in tratarea durerii. Daca s-ar produce un medicament care sa blocheze gena SCN9A, s-ar putea elimina durerea in unele cazuri. O alta solutie ar fi crearea unui buson molecular care sa obtureze canalele nociceptorilor. Un vis? Nicidecum. Cercetarile au si inceput. Peste cel mult 20 de ani primele medicamente vor fi disponibile. Cine ar fi crezut ca un mic fachir se va afla la originea unei revolutii in tratarea durerii?
DORIN MARAN
Comentarii