Leonardo da Vinci este nu doar cel mai renumit artist al Renasterii, ci si o figurã învaluita în mister. De la misteriosul zâmbet al Giocondei pâna la misterul ADN-ului celebrului artist, pe care oamenii de stiinta se strãduiesc sa-l descifreze pentru a ajunge la adevar.
Pentru a descoperi structura ADN a unei persoane disparute acum 400 sau acum 100.000 de ani este nevoie de un descendent în viata pentru a putea face identificarea genetica. În lipsa unui asemenea urmas, ADN-ul stramosului nu poate fi identificat si nici analizat. În privinta lui Leonardo da Vinci, oamenii de stiinta se straduiesc de mai multa vreme sa descopere structura genetica a artistului renascentist.
În 2019, de pilda, pentru a ne referi la ultima încercare despre care a relatat mass-media, un grup de cercetatori a efectuat un test ADN folosind o suvita din parul lui Leonardo care face parte dintr-o colectie privata aflata în SUA. Expertii urmau sa compare acest test cu rezultatele unui alt test efectuat anterior pe scheletul artistului, aflat într-o cripta a castelului Amboise din Franta, iar rezultatele au fost apoi comparate cu probele ADN ale descendentilor fratelui lui Leonardo. Datele n-au fost concludente.
Se stie ca Leonardo da Vinci a trait spre sfârsitul vietii în resedinta de la Amboise pe care protectorul sau, regele Francisc I al Frantei i-a pus-o la dispozitie, dar potrivit oamenilor de stiinta, el n-a avut copii, vorbim despre cei recunoscuti oficial, familia da Vinci perpetuându-se pâna azi doar pe linia genealogica a fratelui sau.
Între timp, au fost efectuate noi cercetari si, recent, o alta echipa de oameni de stiinta a anuntat ca sunt mai aproape de a descoperi o baza genetica a artistului si poate o explicatie a talentului sau, dupa cum relateaza LiveScience.
Exista rude, dar misterul persista
În urma unor noi analize genealogice, expertii au ajuns la concluzia ca Leonardo da Vinci, marele artist renascentist, inventator si anatomist, are 14 rude masculine în viata.
Noul arbore genealogic i-ar putea ajuta pe cercetatori sa stabileasca, mai întâi, daca oasele îngropate în capela de la Amboise apartin sau nu geniului italian.
Istoricii Alessandro Vezzosi si Agnese Sabato au petrecut mai mult de un deceniu urmarind genealogia faimosului autor al picturii „Gioconda” si si-au publicat concluziile pe 4 iulie în revista Human Evolution.
Harta genealogica pe care au realizat-o ei se întinde pe o pe-rioada de 690 de ani, incluzând 21 de generatii si cinci ramuri familiale si i-ar putea ajuta pe antropologi, spun cercetatorii, sa secventializeze ADN-ul lui da Vinci prin secventializarea ADN-ului descendentilor sai.
Dar dincolo de stabilirea identitatii posibilelor sale ramasite, secventializarea ADN-ului artistului ar putea, de asemenea, sa ofere oamenilor de stiinta o mai buna întelegere a „talentelor sale extraordinare – în special, acuitatea sa vizuala, prin asociatii genetice”, sustin reprezentantii proiectului ADN Leonardo Da Vinci, o initiativa care îsi propune sa utilizeze informatiile genetice pentru a crea imagini 3D ale lui da Vinci printr-un proces numit fenotipare ADN.
Desi autodidact, Leonardo a fost pictor, arhitect, inventator, anatomist, inginer si om de stiinta. Printre ciudateniile sale, putem aminti zecile de caiete secrete cu inventii fanteziste, modele pentru biciclete, elicoptere, tancuri si avioane si observatii anatomice, desene detaliate ale anatomiei umane, efectuate în timpul disectiilor la care participa (în mod fraudulos), dar si mesajele codificate si scrierea „în oglinda” cu care îsi completa schitele celebre, precum „Omul Virtruvian”, pentru a-si ascunde studiile de ochii curiosi.
Într-un nou studiu, Vezzosi si Sabato au folosit documente istorice din arhive alaturi de relatari directe ale descendentilor supravietuitori pentru a urmari cele cinci ramuri ale arborelui genealogic al lui da Vinci. Potrivit istoricilor, Leonardo a facut parte din a sasea generatie de da Vinci.
Dar cercetarea istoriei familiei lui Leonardo da Vinci se dovedeste dificila deoarece doar unul dintre parintii sai poate fi urmarit în mod corespunzator. Nascut în 1452, în afara casatoriei, în orasul toscan Anchiano, Leonardo a fost fiul avocatului florentin Ser Piero da Vinci si al unei taranci pe nume Caterina. Cercetarile efectuate de Martin Kemp, istoric de arta la Universitatea Oxford, sugereaza ca mama lui, Caterina era orfana, în vârsta de 15 ani, în momentul nasterii lui da Vinci, relateaza LiveScience.
La vârsta de 5 ani, tânarul Leonardo a fost dus la mosia familiei sale din orasul Vinci (de unde vine si numele de familie) pentru a locui cu bunicii sai. Când da Vinci a murit, pe 2 mai 1519, în vârsta de 67 de ani, nu avea niciun urmas, iar ramasitele sale au fost pierdute, ceea ce înseamna ca nu a putut fi gasit un ADN de încredere pentru a fi analizat.
Urmasii de azi
Nu doar stramosii lui Leonardo Da Vinci sunt învaluiti în mister, dar si ramasitele lui.
Înmormântarea initiala a lui Leonardo a fost înregistrata la capela Saint-Florentin de la Chateau d’Amboise, un conac din Valea Loarei, în Franta. Capela a fost lasata în ruina dupa Revolutia franceza si ulterior demolata. Relatarile contemporane sustin ca un schelet complet a fost exhumat de la Saint-Florentin si mutat în capela Saint-Hubert din apropiere, asa ca ramâne un mister daca ramasitele sunt într-adevar ale lui Leonardo.
Noul arbore genealogic, care începe în 1331 împreuna cu patriarhul familiei Michele, a dezvaluit 14 rude în viata, cu o mare varietate de ocupatii, inclusiv functionari, un bucatar de patiserie, un fierar, un tapiter, un vânzator de portelan si un artist.
Cercetatorii încearca acum sa stabileasca daca ramasitele umane din capela din Valea Loarei apartin într-adevar lui Da Vinci si acest lucru se va stabili prin compararea cromozomului Y din aceste oase cu cromozomul Y apartinând rudelor masculine ale lui Leonardo Da Vinci.
Cromozomul Y este transmis de la tata la fiu si ramâne practic neschimbat pâna la 25 de generatii, potrivit cercetatorilor. În plus, gasirea unor fragmente din codul genetic al lui da Vinci ar putea ajuta istoricii de arta sa verifice autenticitatea operelor de arta, a notelor si a intrarilor în jurnal, presupuse a fi fost create de omul renascentist italian, comparând ADN-ul descoperit cu urmele de ADN gasite pe operele lui da Vinci.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii