Dezvoltarea tehnologica presupune si adaptare. Incercand sa se adapteze, jurnalismul se vede impins la mantinela de practic orice utilizator de telefon inteligent, dar si de algoritmi. Azi, jurnalismul de stil vechi, dotat cu noile tehnologii din era digitala, este o victima a propriului succes si este condamnat sa se adapteze sau sa dispara. Aceasta este ideea transmisa programatic nu doar de Institutul Reuters, ci si de alte institute americane, printre care si cel numit Future Today (Viitorul azi, FTI), dupa cum arata Agerpres. Aflam ca in fiecare an FTI publica cate un raport al tendintelor cu care se va confrunta media in cursul anului urmator. Iata cateva idei vehiculate de FTI, tendinte pentru anul 2018 care se refera la jurnalismul de tip nou.
Viitorul este al „Inteligentei Artificiale”
Pe scurt, IA reprezinta o ramura a informaticii in care calculatoarele sunt programate sa faca activitati pentru care, de obicei, este nevoie de inteligenta umana, adica sa invete din experiente, sa faca rationamente, sa rezolve probleme, sa inteleaga diferite limbi si sa perceapa o anumita situatie sau mediu de interes. Ceva la care visa Arthur C. Clarke inca din 1969 pentru anul 2000, in filmul s.f. 2001: Odiseea spatiala. Ar fi, mai intai, vorba despre „masinile care invata”.
In domeniul media, „aceasta tehnologie poate fi folosita pentru a le oferi consumatorilor de presa un produs personalizat, cat mai apropiat de nevoile de consum. In plus, acest sistem promite sa detecteze fraudele in timp real si face posibila implementarea unor masuri de securitate mult mai stricte, cum ar fi identificarea cuiva doar si dupa modul in care scrie pe internet”. Cu alte cuvinte, jurnalismul online fabrica stiri „corespunzatoare” si se ocupa si cu supravegherea cititorilor!
Mai sunt, apoi, „masinile care inteleg ce citesc” (MRC). Miza este una importanta, si asta pentru ca in loc de liste interminabile de adrese pe care le primim atunci cand cautam pe Google, ni s-ar putea prezenta si paragraful cel mai relevant din pagina pentru informatia cautata. Tehnologia MRC nu se concentreaza doar pe identificarea cuvintelor cheie, ci si pe ideea ca sistemul va putea citi, intelege si instantaneu oferi doar raspunsul dorit.
„Intelegerea limbii native” (NLU) vrea sa faca ordine in oceanele de mesaje text nestructurate, fie ca este vorba despre postari pe social media, de postari pe bloguri, pe site-urile de internet ale unor companii, pe site-urile autoritatilor etc. NLU le-ar permite cercetatorilor „sa cuantifice si sa structureze toate aceste texte extragand concepte, identificand relatii si analizand feedback-ul primit”. Iar organizatiilor media, tehnologia NLU le-ar putea permite sa parcurga intregi baze de date de documente si sa obtina informatia cautata mult mai rapid decat ar putea sa o faca un singur redactor.
Noii algoritmi ar putea transfera date in corpul unei stiri folosind tehnologia de „generare de limbaj” (NLG). Zeci de agentii de presa si alte organizatii media, printre care Bloomberg si Associated Press, folosesc un program numit Automated Insights, care aduna singur date si este capabil sa scrie peste 2.000 de stiri pe secunda pe subiecte variate.
Si pentru ca majoritatea organizatiilor media nu-si pot permite infiintarea unor departamente speciale de programatori care sa dispuna de timp nelimitat pentru a crea, testa si perfectiona astfel de algoritmi, programatorii grupati in comunitati vor scoate la vanzare produsele pe o noua piata a algoritmilor.
„Un platouas de problemute”
Daca vorbim de IA, sa amintim si o realitate care poate crea si mici „problemute”. De ce? Pentru ca viitorul acestui domeniu se afla deja la discretia unui numar redus de companii foarte mari, cum ar fi Google, Amazon, Tencent, Baidu, IBM, Facebook, Apple si Microsoft. Alte cateva companii mari, precum Intel Capital, Google Ventures, GE Ventures, Samsung Ventures si In-Q-Tel investesc si ele in domeniul IA. Semnalul de alarma este tras deoarece, la fel cum s-a intamplat si pana acum, „atunci cand doar o mana de companii domina un domeniu, ele vor monopoliza atat noile talente cat si proprietatea intelectuala”.
Se mai pune si problema „impartialitatii” acestor algoritmi, in ideea ca „acela care plateste, vrea sa auda ceea ce-i place”. Si in mass-media, acesti algoritmi si-ar produce cel mai bine efectele, pentru ca sistemele IA sunt create de oameni, nu de Divinitate, si prin urmare, ele pot „mosteni” de la acestia, intentionat sau in mod neintentionat, idei preconcepute in ceea ce priveste modul de abordare, sortare si analizare a informatiilor, precum si in solutiile pe care le propun. Aici FTI aminteste „prejudecatile ascunse in IA”.
Ideea este ca „unele dintre modelele actuale de invatare pentru masini sunt programate partinitor, la fel cum si programatorii care scriu acesti algoritmi au prejudecatile lor, mai mult sau mai putin constiente”. Si astfel robotii inteligenti vor fi pe masura programatorilor. In presa acest lucru poate deveni evident in selectarea partinitoare a unor stiri politice, dar si in producerea voita a unor „stiri false” care au darul sa-i manipuleze pe cititorii stirilor produse de boti.
Iluzia, mai tare decat realitatea
Mai exista si conceptul de „jurnalism computational”, o metoda prin care „reporterii aduna documente publice, le examineaza si descopera (uneori) povesti ascunse”. Printre instrumentele „jurnalismului computational” se numara indexarea surselor in mai multe limbi, raportarea automata a informatiilor de interes, vizualizarea algoritmica, analiza multidimensionala a seturilor de date etc.
„Aceste instrumente le permit jurnalistilor sa combine datele de care dispun si sa descopere eventualele conexiuni dintre acestea, identificand relatii obscure intre persoane si organizatii, relatii care altfel ar fi fost imposibil sau foarte greu de descoperit”. Tot aici s-ar putea vorbi si despre „masinile de invatat contradictoriu” (AML), ce pot depista fotografii, clipuri video sau audio „care au codificate in ele o mica modificare, de obicei una care este imperceptibila oamenilor, inserata pentru a-i ajuta pe programatori sa ajusteze modelele folosite in procesul de invatare al masinilor.”
In fine, „fotografia computationala”, in care e vorba, dincolo de tehnologie, tot de manipularea informatiilor, similar Photoshop-ului, dar mult mai complex. Aici apar insa implicatii de ordin etic pentru jurnalisti. Cat de mult poate fi modificata fotografia unui fotoreporter si in ce circumstante? Astfel, jurnalistii ar trebui sa gaseasca o modalitate prin care sa dezvaluie cat de mult a fost editata o fotografie si prin ce mijloace, daca editarea a fost facuta de ei sau in mod automat, inainte de a folosi respectiva fotografie pentru a ilustra o stire.
Acest gen de manipulari fotografice impanzesc revistele, nu doar de moda, de mai bine de un deceniu, dar nimeni nu i-a intrebat pe jurnalisti de ce altereaza realitatea cu buna stiinta. In fond, ne indreptam spre o mentalitate care apreciaza mai mult iluzia decat realitatea. Ne indreptam sau suntem in ea si cineva se foloseste de acest mod de a percepe lumea tocmai pentru a ne influenta?
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii