O cometa (SW3) aflata in stare de dezintegrare, a trecut duminica, 14 mai, in apropiere de Pamant, la o distanta de trei ori mai mare decat cea care ne separa de Luna. O ocazie unica pentru astronomi de a studia fenomenul in direct.
Doua dintre cele mai mari fragmente ale cometei au fost observate cu cateva zile inainte, la peste 10 milioane km, nu doar prin telescoape, ci si cu ochiul liber si prin binoclu. "in plina noapte, a declarat unul din expertii in studiul cometelor de la Observatorul din Paris – Meudon, a putut fi observat la zenit un punct luminos care se deplasa lent. Ne-au fost semnalate observatii de la un mare numar de persoane care au urmarit-o cu ochiul liber si prin binoclu. Nu insa din orase, unde poluarea luminoasa a impiedicat observatiile, ci din zonele rurale".
Istoria cometei SW3 a inceput in 1932, cand doi astronomi germani din Hamburg au reperat-o pe fotografiile realizate in cadrul unui studiu al planetelor. Identificarea acesteia a mai fost facuta in 1930 si apoi de-abia in 1979 (avand o slaba luminozitate, a trecut mult timp neobservata). Cometa se rotea in jurul Soarelui in 5,4 ani, pe o orbita alungita, ajungand pâna in vecinatatea planetei Jupiter. In 1995, cu ajutorul radiotelescopului francez din Nançay a fost detectata o neasteptata intensificare a luminii cometei. Misterul a fost dezlegat un an mai tarziu, cu ajutorul telescoapelor europene (ESO) instalate in La Silla, din Chile. Cometa era sparta in trei mari bucati distincte (A, B, C).
In 2001, doar doua fragmente au ramas vizibile, cel de-al treilea dezintegrandu-se intre timp. La inceputul lunii martie 2006, au fost observate 13 fragmente, iar in aprilie, astronomii de la ESO au surprins unul dintre fragmentele mari (B) ejectând o bucata din cometa, aceasta din urma spargandu-se, dezintegrandu-se "in cascada". Un astronom de la Universitatea John Hopkins obtine cu ajutorul telescopului spatial Hubble imagini spectaculoase ale cometei in curs de dezintegrare. Observatii facute si de un omolog francez de la Laboratorul de astronomie spatiala din Marsilia. La inceputul lui mai, peste 50 de fragmente relativ mari au fost recenzate, fragmente ce au continuat sa se sparga in bucati din ce in ce mai mici. Cometa parea condamnata sa se dezintegreze complet.
Astronomii au urmarit intr-o forma naturala un fenomen provocat artificial anul trecut, cand sonda spatiala americana Deep Impact a fost proiectata asupra cometei Tempel 1, pentru ca specialistii sa poata determina compozitia acesteia. O experienta care, paradoxal, a adus mai multe semne de intrebare decat raspunsurile legate de formarea Sistemului Solar, pe care astrofizicienii le anticipau.
Autor: Dorin Maran
Comentarii