Experimentele cu iluzii auditive incep sa raspunda la o enigma care dateaza de milenii si anume daca putem percepe vreun sunet atunci cand in jurul nostru este o liniste deplina.
O intrebare care poate parea mai potrivita pentru un curs de filozofie (sau pentru un concert Simon & Garfunkel, autorii celebrei melodii The Sound of Silence – Sunetul tacerii) decat pentru un laborator de stiinta, insa un nou studiu publicat in revista Proceedings of the National Academy of Sciences sugereaza ca oamenii chiar pot „auzi” absenta zgomotului.
Detectarea absentei sunetelor ne ajuta sa supravietuim
Daca aceasta descoperire se confirma, ea ar putea ajuta cercetatorii sa inteleaga mai bine modul in care sistemul auditiv uman proceseaza sunetele, precum si lipsa acestora. „Cu siguranta putem aprecia tacerea, din punct de vedere cognitiv”, spune Ned Block, un filozof de la Universitatea din New York care nu a fost implicat in studiu.
„Dar intrebarea daca le apreciem din punct de vedere perceptiv este o alta problema.” Timp de sute de ani, oamenii de stiinta, psihologii si filozofii au dezbatut modul in care mintea raspunde la absenta intrarilor senzoriale. Dar aceste dezbateri au fost adesea lasate deoparte in favoarea invatarii modului in care sistemele noastre cognitive interpreteaza semnalele primite de la ochi, urechi si simturi, spune Anya Farennikova, profesor de filozofie la Universitatea din Amsterdam.
„Au existat o multime de cercetari care s-au concentrat pe perceptia obiectelor, cum ar fi obiectele din jurul nostru, norii si copacii, dar absentele au fost tratate drept ceva cu adevarat abstract, ceva absolut exotic, precum o gaura neagra”. Cu toate acestea, este important sa intelegem cum percepem astfel de absente, considera Farennikova, deoarece detectarea lor ne poate ajuta sa supravietuim.
„Cand traversezi strada, te asiguri ca nu sunt masini sau daca bebelusul tau doarme trebuie sa monitorizezi sunetul care vine din camera. Lipsa unor factori perturbatori, generatori de zgomot, este la fel de importanta ca si prezenta obiectelor din jurul nostru”, afirma Farennikova.
Creierul proceseaza la fel sunetele si tacerea?
Pentru a afla cum raspund oamenii la tacerea totala si daca o pot percepe cu adevarat – si nu doar ii pot deduce prezenta – o echipa interdisciplinara de la Universitatea Johns Hopkins, din care au facut parte psihologul Chaz Firestone si filozoful Ian Phillips, a observat modul in care participantii la un experiment au raspuns la o serie de iluzii auditive si vizuale.
In primul test, cunoscut sub denumirea de „un sunet este in plus”, participantii voluntari la studiu au fost intrebati daca li se pare ca un ton continuu este mai lung sau mai scurt decat doua tonuri discrete, separate de o scurta tacere (in realitate, cele doua tonuri cu o pauza intre ele insumau aceeasi durata ca si tonul continuu). In general, oamenii au raspuns ca tonul continuu parea mai lung decat cele doua tonuri discrete.
Cand cercetatorii au rasturnat iluzia, cerandu-le participantilor sa masoare durata fie a unei taceri continue in mijlocul unui ton, fie a doua pauze distincte de tacere, au constatat ca s-a intamplat acelasi lucru: oamenii percepeau tacerea continua ca fiind mai lunga decat tacerile distincte.
Intr-un alt test, denumit „iluzia ciudateniilor”, cercetatorii au prezentat doua sunete simultan: o orga care canta o nota sustinuta si un motor care functiona. In timp ce ambele sunete se auzeau, brusc unul dintre ele se oprea, rezultand o liniste partiala. Experienta a fost repetata de cinci ori, prezentandu-se participantilor la studiu cinci astfel de intreruperi ale zgomotului.
In timpul primelor patru intreruperi, orga a amutit, in timp ce motorul a continuat sa functioneze. Pentru a cincea si ultima intrerupere, zgomotul motorului a incetat in timp ce orga a continuat sa cante. Oamenii au raportat ca ultima tacere a parut mai lunga decat primele patru, chiar daca toate au persistat pentru aceeasi perioada de timp.
Impreuna, rezultatele sugereaza autorilor si altor experti ca percepem aceste iluzii bazate pe tacere in mod similar cu cele bazate pe sunet. Acest lucru, la randul sau, sugereaza ca este posibil ca si creierul nostru sa utilizeze mecanisme similare pentru a procesa atat sunetele, cat si tacerea. „Aceasta este o dovada ca mintea ta trateaza tacerile ca intrari adecvate pentru procesarea auditiva si, intr-un anumit sens, (ca fiind) interschimbabile cu sunetele”, spune Firestone.
Experimente de acest gen vor fi efectuate si in privinta stimulilor vizuali sau tactili. Nico Orlandi, filosof la Universitatea din California, Santa Cruz, este de acord cu concluziile savantilor de la Universitatea Johns Hopkins. „Acest studiu ne ofera motive sa presupunem ca tacerile sunt tratate de sistemul auditiv uman in acelasi mod in care sunt tratate sunetele.”
Block adauga ca cercetatorii au facut o treaba buna in ceea ce priveste eliminarea posibililor factori de confuzie, cum ar fi daca participantii au fost pur si simplu distrasi de zgomot. „Este un efect cu adevarat puternic”, spune el. Dar, avertizeaza Farennikova, oamenii pot experimenta tacerea in moduri diferite. De exemplu, unele persoane pot reda sunete in mintea lor in timpul perioadelor de tacere, mai degraba decat sa experimenteze „adevarata” liniste.
In continuare, cercetatorii spera sa studieze „absentele” si in experiente senzoriale de alta natura, cum ar fi lipsa stimulilor vizuali sau tactili. Ei spera sa inteleaga mai bine modul in care creierul se ocupa de lipsa stimulilor senzoriali si cum putem percepe lucruri care nu sunt acolo. „Daca absentele nu pot stimula simturile, dar tu pari sa le percepi, cum de se poate intampla asta?” – iata intrebarea la care savantii vor sa afle raspunsul.
GABRIEL TUDOR
Comentarii