Dinozaurii, acesti giganti ai vremurilor stravechi, au dominat viata pe Terra timp de milioane de ani, o perioada de timp imensa, din prisma perspectivei noastre de a privi lucrurile, dar infima, raportata la varstele matusalemice intalnite in mod curent in Univers. Iar disparitia lor enigmatica, in urma cu circa 65 milioane de ani, a starnit un si mai mare interes in jurul titanilor lumii de dinainte de om. Pana acum, s-au emis tot felul de ipoteze in acest sens, dintre care cea mai credibila pare cea potrivit careia extinctia brusca si totala a „uriasilor” s-a datorat prabusirii pe Pamant a unui asteroid de proportii foarte mari, ce a declansat o veritabila iarna nucleara. Iata insa ca o ipoteza de ultima ora sustine ca nu conditiile climatice ar fi provocat disparitia dinozaurilor, ci mult mai banalii… tantari!
Paleontologii sunt de acord ca odata cu aparitia insectelor, uriasii preistoriei au fost tot mai amenintati, din cauza bolilor pe care liliputanele creaturi le puteau declansa. Iar dovada cea mai clara pentru aceasta amenintare crescanda a fost consemnata in detalii fara echivoc – numeroasele insecte, unele inca pline de sange de dinozaur, prezervate in chihlimbar, datand de peste 80 milioane de ani. „Exista numeroase controverse privind extinctia dinozaurilor, inclusiv referitor la perioada de timp in care acestia au disparut.
Unii savanti considera ca disparitia s-a produs foarte rapid, in doar cateva zeci sau sute de ani, in vreme ce altii considera ca procesul s-ar fi derulat in mii, sau chiar milioane de ani. Personal, inclin sa cred ca disparitia s-ar fi produs foarte lent, dovezile adunate pana acum converg catre aceasta ipoteza, care nu verifica insa teoria impactului cu un asteroid. In schimb competitia cu insectele nou aparute si purtatoare de virusi periculosi, chiar letali pentru dinozauri, ar fi perfect compatibila cu tot ce stim in momentul de fata despre extinctia acestor uriasi care au stapanit planeta inainte de om”, afirma George Poinar, profesor de zoologie la Oregon State University si autor al cartii „Insectele: boala si moarte in Cretacic”.
Insecta mica omoara dinozaurul mare
In lucrarea sa, Poinar ofera explicatii plauzibile pentru declinul lent dar inexorabil si pentru disparitia dinozaurilor, in cursul multor mii de ani. Aceasta perioada este cunoscuta ca „granita K-T” sau linia de demarcatie dintre epocile cretacica si tertiara, acum circa 65 milioane de ani. Exista unele indicii ca atunci s-ar fi produs unele evenimente catastrofice dar ele nu ofera o explicatie suta la suta credibila pentru declinul gradual al populatiei de dinozauri si oamenii de stiinta chiar cred ca unii dinozauri ar fi supravietuit mai multe mii de ani dupa „granita K-T”.
„Nu pretind neaparat ca aparitia insectelor intepatoare, de tipul tantarilor, si raspandirea bolilor ar fi singurele elemente responsabile de disparitia dinozaurilor. Si alte evenimente catastrofice sau geologice ar fi putut juca un rol. Dar asemenea evenimente, prin ele insele, nu pot explica un proces care in realitate s-a derulat pe o perioada de timp indelungata. Insectele si bolile ar putea insa oferi aceasta explicatie.”
Profesorul american, alaturi de sotia lui, Roberta, au studiat timp de aproape doua decenii formele vegetale si animale pastrate in chihlimbar, pentru a recrea, teoretic, ecosistemele biologice de acum zeci de milioane de ani. „Spre finele Cretacicului, asocierea dintre insecte, microbi si transmiterea bolilor a fost, probabil, tot mai des intalnita. Am gasit in abdomenul unui tantar conservat in chihlimbar elemente patogene ce cauzeaza leishmania, o maladie grava si astazi, ce poate infecta reptilele si oamenii. Intr-o alta insecta am gasit orgamisme ce provoaca un tip de malarie ce afecteaza pasarile si soparlele.
Pe de alta parte, in excrementele fosilizate de dinozauri am descoperit nematode, trematode si chiar protozoare care ar fi putut provoca dizenterie sau alte tulburari abdominale. Componentele infectioase ale acestor paraziti intestinali sunt de obicei purtate de insecte. Dupa milioane de ani de evolutie, mamiferele, pasarile si reptilele au dezvoltat o oarecare rezistenta fata de aceste boli, dar in Cretacic maladiile erau noi si invazive iar vertebratele mari nu aveau nici un fel de imunitate naturala fata de ele. S-ar fi putut produce, prin urmare, epidemii devastatoare in randul dinozaurilor.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii