Enigmele mileniului trei

          Creiere care se autorepara
          
          Descifrarea modului în care functioneaza creierul, s-a condus dupa o dogma de neclintit: un creier matur de adult este o masina stabila, care nu se mai modifica, asemanatoare cu un computer ale carui memorie si putere de procesare a datelor sunt fixe. Pierdem neuroni si gata.

          Creiere care se autorepara
          
          Descifrarea modului în care functioneaza creierul, s-a condus dupa o dogma de neclintit: un creier matur de adult este o masina stabila, care nu se mai modifica, asemanatoare cu un computer ale carui memorie si putere de procesare a datelor sunt fixe. Pierdem neuroni si gata. Dar nu dobândim neuroni noi. Creierul este eul nostru, identitatea noastra – si cu aceasta povestea s-a terminat. Pielea, ficatul, inima, plamânii, sângele pot genera celule noi care sa le înlocuiasca pe cele deteriorate – creierul, nu. Cel mai bun sfat al unui neurolog a fost pâna acum unul banal: încearca sa nu-ti afectezi creierul, pentru ca nu exista nici o metoda de a-l repara! Dar situatia pare a fi cum nu se poate mai diferita! În creierul adult exista zone unde se pot naste celule noi chiar si la maturitate. Moartea neuronilor poate fi compensata! Vindecarea unor boli fara speranta, ca Alzheimer sau Parkinson, nu mai pare acum atât de imposibila…
          La concurenta cu revolutia produsa în capacitatea de a identifica si manipula genele, progresul neurostiintei promite rezultate surprinzatoare nu doar în întelegerea functionarii creierului, dar si informatii noi privind intentiile, gândurile si sentimentele noastre precum si aberatiile mentale care uneori ne marcheaza. Limitele cunoasterii creierului vor fi depasite! Creierul influenteaza mult mai direct decât genele sanatatea mentala si comportarea noastra, asa ca noile tehnici de imagerie care ne permit „sa citim” în creier vor fi puternic exploatate atât pentru obtinerea de diagnostice perfectionate, cât si pentru selectarea viitorilor angajati, de exemplu, sau chiar pentru ameliorarea performantelor creierului însusi. Recentul „Deceniu al creierului” a adus progrese remarcabile în descifrarea celui mai complicat mecanism din Univers, deschizând calea de abordare a celei mai mari provocari a biologiei actuale, comparabila doar cu amploarea visului cercetatorilor de a unifica toate fortele din natura: întelegerea constiintei. Creierul se poate într-adevar „repara” singur. Dar va fi el mai bun prin aceasta? Problemele care se pun sunt si ele pe masura.
          
          Radarul etic functioneaza!
          
          Avocatii au început deja sa prezinte la tribunal scanari ale creierelor clientilor pentru a le dovedi nevinovatia. Guvernele scaneaza creierele viitorilor piloti, astronauti sau spioni pentru a le cunoaste punctele tari si slabe. Doctorii implanteaza electrozi direct în creier pentru a trata boala lui Parkinson. Soldatii iau pilule care le sterg amintirile ororilor din razboi. Se fac implanturi pentru îmbunatatirea memoriei. Elevii de liceu pot înghiti Ritalin sau alte pilule psihoactive pentru a reusi la examene. Radarul nostru etic a fost pus în miscare: avem prea multe întrebari si înca prea putine raspunsuri. Si mai ales trebuie sa identificam primele decizii etice care în curând trebuie luate…
          
          Creierul – enigma suprema
          
          Caci se pare ca nimic nu ne va putea opri în încercarea de a ameliora functionarea mintilor noastre. Sfârsitul secolului 20 a deschis noi perspective în studiul creierului si ne-a oferit noi metode de ameliorare a sa. Este înca creierul uman o enigma? Nu-i nimic! Si fabricantul de medicamente stie cum sa ofere o substanta mai eficienta fara sa stie exact cum si de ce aceasta „functioneaza”. Dupa 100 de ani de studiu începem sa stim cum sa tratam bolile neurodegenerative. Dar de data aceasta mai stim înca un lucru: cum sa facem „mai bune” chiar si creierele care… sunt bune! Specialistii privesc uluiti progresele pe care le înregistreaza Christopher Reeve în miscarea extremitatilor, dupa o lunga perioada de incapacitate provocata de un accident la coloana vertebrala, chiar daca eroul din „Superman” nu va reusi, asa cum si-a dorit, sa se ridice în picioare când va împlini 50 de ani. Dar tot ei stiu ca stim din ce în ce mai mult. Si perspectiva unei functionari superioare a creierelor normale este perfect realizabila. Chiar daca aceasta va împarti înca o data lumea în cei care îsi vor putea permite tratamentele de rigoare si cei pentru care, din nou, timpul va refuza sa treaca…