Arheologii considera, dupa analizarea obiectelor, ca „figurinele” din silex (popular cremene) neolitic gasite la Kharaysin, în Iordania, sunt cele mai vechi portrete de fiinte umane reale din Orientul Apropiat, ceea ce, în realitate, poate schimba perspectiva din care oamenii de stiinta pot privi acum perioada neolitica din Orientul Apropiat, conform LiveScience.com.
E vorba de 100 de obiecte neobisnuite din silex, de 5 cm lungime, datand aproximativ din 7500 î.e.n., descoperite la Kharaysin, un sit arheologic aflat la cativa kilometri nord-est de Amman, în Iordania. Arheologii care le-au gasit sunt de parere ca artefactele pot fi reprezentari timpurii ale unor oameni reali care erau folosite pentru venerarea stramosilor. De asemenea, ei cred ca figurinele ar putea arunca o lumina noua asupra motivului pentru care portretele umane s-au raspandit în Orientul Apropiat cu aproximativ 1.000 de ani mai devreme decat se estima.
Pentru comparatie, sa amintim ca una dintre cele mai vechi reprezentari artistice ale unei figuri umane gasite vreodata în Marea Britanie are o vechime de 5.000 de ani, este lucrata din os de balena, a fost poreclita „Buddo”, si a fost descoperita în situl arheologic Skara Brae, din insulele Orkney, din nordul Scotiei în anul 1850.
Revenind la descoperirea statuetelor de la Kharaysin, sa spunem ca nu toti expertii în arheologie împartasesc concluziile echipei. Unii din cei contactati de Live Science au declarat ca nu sunt pe deplin convinsi ca obiectele din piatra descoperite au fost folosite în ritualurile de cult ale stramosilor, desi nu resping categoric posibilitatea ca acestea sa reprezinte figuri ale unor fiinte umane.
Ideea ca figurile (obiectele) din silex ar reprezenta figuri umane grosiere s-a bazat pe analiza formelor: în partea de sus un „cap”, flancat de doua crestaturi pe fiecare parte care ar putea reprezenta varfurile umerilor si ale soldurilor. Sigur, lipsesc reprezentarile mainilor si ale picioarelor, elementele esentiale ale unei figuri umane.
Sugestia a fost întampinata la început cu zambete sceptice, dupa cum declara chiar arheologul Juan Ibáñez de la Institutul Milà y Fontanals din Barcelona a Consiliului National de Cercetari din Spania. „Echipa a reactionat la început… cu glume de genul ca m-a batut prea mult soare în cap”, spunea Ibáñez. Dar, atunci cand echipa a scos la iveala tot mai multe asemenea „figurine” ciudate, toti au început sa ia în serios ideea. „Am recunoscut cu toti ca era vorba despre ceva consistent si necunoscut anterior”, mai povestea Ibáñez pentru Live Science.
Figurine ciudate
Într-un studiu publicat pe 6 iulie în revista Antiquity, Ibáñez si echipa sa descriu cum au ajuns la concluzia ca artefactele sunt portrete individuale ale unor persoane specifice, în ciuda aspectului lor rudimentar.
Cercetatorii subliniaza ca forma distinctiva de „vioara” a obiectelor de la Kharaysin este similara cu formele sculpturilor neolitice din Orientul Apropiat care înfatiseaza inconfundabil oameni, cum e cazul sculpturilor umane dezgropate la „Ain Ghazal, un sit arheologic neolitic aflat la cateva mile distanta.
Comunitatea neolitica de la Kharaysin folosea foarte mult silexul (cremenea) pentru confectionarea uneltelor de piatra, inclusiv lame de taiat si razuitoare. Cele doua crestaturi pe care arheologii le-au interpretat ca fiind umerii si soldurile unor figurine umane s-ar putea sa fi fost facute pentru a lega silexurile pe un maner de lemn. În acel scenariu, obiectele de piatra ar fi putut fi folosite ca arme sau ca unelte.
Cu toate acestea, interpretarea nu sta în picioare, deoarece silexurile nu au margini ascutite care sa poata fi folosite pentru taiere si nu exista nici semne de uzura, ceea ce sugereaza mai degraba ca nu au fost niciodata folosite ca unelte.
În plus, arheologii au gasit artefactele în cea mai mare parte în zona funerara a sitului unde au avut loc înmormantari umane, subliniaza Ibáñez. „Sapaturile arata ca multe dintre morminte au fost deschise dupa o înmormantare, iar unele parti au fost îndepartate – adesea capetele si oasele lungi de la membre. Oamenii au folosit apoi aceste oase în ritualuri, înainte de a le depune în gropi la cimitir”, a mai spus cercetatorul. Ofrandele, cum ar fi boluri de piatra, cutite si alte unelte au fost, de asemenea, depuse în morminte.
„De aceea credem ca figurinele au facut parte din aceste accesorii ritualice”, e concluzia lui Ibáñez. „Probabil figurinele umane au fost facute si folosite pentru ritualurile de pomenire a decedatului”.
Daca portretele animalelor au devenit comune pana la începutul perioadei neolitice, explica Ibáñez, portretele umane s-au raspandit abia dupa anul 8500 î.e.n. si figurinele Kharaysin ar putea explica de ce.
Daca figurinele ar fi dovada unor ritualuri de venerare a stramosilor, atunci raspandirea cultului stramosilor în toata regiunea ar putea explica frecventa crescanda a portretelor umane, a spus el.
E drept ca vanatorii-culegatori paleolitici au creat cateva portrete umane cu mult timp înainte, asa-numitele figurine „Venus”, de exemplu, cu 40.000 de ani în urma, dar acestea erau simboluri ale fertilitatii care nu reprezinta oameni reali, mai spune Ibáñez. De aceea „figurinele noastre neolitice nu pot fi legate decat de un cult al decedatului”.
Relatia dintre oamenii vii si stramosii lor ar fi fost importanta în primele comunitati agricole din perioada neolitica, unde grupurile sociale s-au înradacinat în teritorii specifice, afirma cercetatorul.
Pe de alta parte, alti arheologi, care nu au fost implicati în cercetarea de la Kharaysin, sunt însa mai precauti.
Karina Croucher de la Universitatea Bradford din Regatul Unit, care a studiat înmormantarile neolitice în alta zona din Iordania, a declarat ca accepta ideea ca artefactele de silex ar putea reprezenta figurine umane. Dar, adauga ea, „practicile funerare ar putea reprezenta o încercare de a „tine mortii aproape”, mai degraba decat sa fie o forma de venerare a stramosilor”.
Alan Simmons de la Universitatea din Nevada, care a condus sapaturile multor sculpturi neolitice de la „Ain Ghazal”, crede si el ca interpretarea obiectelor din silex ca fiind figurine umane nu este „lipsita de sens”, dar „sugestia ca aceste figurine ar fi putut fi folosite pentru a aminti de persoane decedate poate avea si alte interpretari”, a mai declarat Simmons pentru Live Science. „Poate ca acestea erau jetoane, piese de joc sau chiar „fetisuri” asa cum se observa si în comunitatile Zuni din America de Nord”, a spus Simmons, dar „nu exista nici o îndoiala ca aceasta descoperire adauga mai multa profunzime complexitatii vietii din perioada neolitica”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii