Au existat imparati romani "buni", cum ar fi Constantin cel Mare, dar si "rai", pentru ca asa i-au caracterizat unele scrieri ale epocii, exemplul elocvent fiind Nero. E greu de analizat credibilitatea surselor istorice care au dat verdictele, tot asa cum azi e greu de gasit un echilibru intre sursele contradictorii care descriu un conducator sau altul. Daca cineva ar alcatui o lista a imparatilor romani, dar si a imparateselor care au fost considerate de unele scrieri ale epocii drept infami sau pur si simplu "nebuni", ar trebui in primul rand sa analizam credibilitatea surselor, o analiza extrem de complicata. Nero, de pilda, care este considerat de unele scrieri ale vremii un imparat extraordinar, om de cultura, al artelor, olimpic si vizionar, a ramas in istorie drept nebunul care a dat foc Romei, asta doar pentru ca un istoric alungat de la curte si exilat, Suetonius, a vrut sa se razbune. O razbunare care a invins secolele si s-a transformat in truism, desi studiile recente (Davis Shotter) demonstreaza ca incendiul care a distrus o mare parte din Roma secolului al VII-lea n-a avut nici o legatura cu Nero, cum de altfel, scrisese si Tacitus, la vremea respectiva.
Domitian (24 octombrie 5-18 septembrie 96). Acest imparat a fost ultimul al dinastiei flaviane. Domitian a fost imparat intre anii 81 si 96 si in timpul domniei lui, Roma a dus cateva razboaie aprige cu chatti (???), britonii si cu noi, dacii. Se spune ca si-a zeificat rudele si si-a obligat supusii sa i se adreseze cu apelativul "stapan si zeu". Ca urmare a politicilor lui de politeism religios si a supraestimarii cultului imperial, se pare ca Domitian a persecutat evreii adepti ai sectei crestine care se insinua la Roma. In anul 89 a avut loc o mare revolta a unui guvernator roman, dar Domitian a reusit sa-si salveze pielea si regatul, dar n-a putut sa supravietuiasca asasinarii din anul 96. Ucigasul l-a injunghiat in gat pe imparat apoi, cu ajutorul altor conspiratori i-a aplicat lui Domitian alte sase lovituri mortale de pumnal.
Irina din Atena (c. 725-9 august 803). A fost prima imparateasa a Bizantului si ultima care a avut o sansa reala de a se lega de "Roma". A fost imparateasa regenta (consoarta) intre 775 si 780, si apoi imparateasa cu drepturi depline intre 797 si 802. In cel putin trei ocazii ea a avut tupeul sa se numeasca "imparat" si nu "imparateasa", dar aceasta mica infamie este depasita de alta mai mare: a facut ceva cu totul neasteptat de la o mama, si anume a uzurpat puterea fiului ei, scotandu-i ochii si aruncandu-l in inchisoare! Si daca mutilarea fiului nu este destul de infama, atunci alta infamie a pus in pericol nu doar propria domnie, dar si reunificarea cu Imperiul Roman. In doua randuri, Irina a intrat in negocieri pentru fortarea unei aliante prin casatorie cu Charlemagne. Prima oara, in timp ce el era Regele francilor, cei doi au cazut de acord sa-si casatoreasca copiii. Am vazut mai sus ce i-a facut baiatului ei. Apoi, se pare ca si-a imaginat sa se poate casatori ea insasi cu Charlemagne, care intre timp devenise imparat roman. Daca ar fi reusit aceasta manevra, consecintele pentru istoria ulterioara a Evului Mediu ar fi fost considerabile. Numai ca manevra ei a esuat, Irina a fost exilata pe insula Lesbos si astfel cele doua jumatati ale Imperiului Roman au continuat pe drumuri separate.
Iustinian I cel Mare (c. 482-14 noiembrie 565) si Teodora I (c. 500-28 iunie 548). Domnia lor poate fi considerata "comuna", cum sunt si "crimele" lor impotriva umanitatii, daca ar fi sa dam crezare surselor istorice. Oricum, cuplul imperial este un fel de paradox, fiindca ei sunt in acelasi timp "ingeri" si "demoni", venerati si injurati. Astfel, ei sunt venerati pentru construirea in timpul domniei lor a minunatei biserici Hagia Sophia, adoptarea Codului Civil si recucerirea fostelor teritorii romane de la marea Mediterana, stapanite de vandali si goti. Pentru aceste realizari, dar si pentru altele, Iustinian si Teodora sunt considerati sfinti ai Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, domnia lor a cunoscut catastrofe majore, de la rascoalele Nika, cele care aproape au rasturnat regimul lui Iustinian, care ar fi reusit daca n-ar fi fost sfaturile Teodorei care l-a incurajat pe Iustinian sa ramana ferm si sa-si masacreze oponentii, pana la si mai devastatoarea Ciuma a lui Iustinian care a facut mai multe milioane de morti. Chiar si asa, sursele nu pot fi decat complementare. Daca ar fi sa credem o sursa mai dezechilibrata, pe Procopius si a sa Istorie secreta, cei doi erau adevarati monstri! Procopius spune, plin de ura si resentimente, ca Iustinian avea puterea sa faca sa-i dispara capul!
Cat despre Teodora, Procopius spune ca daca un barbat ii adresa o insulta, il obliga pe nefericit sa ingenunchieze in fata ei pentru a-l palmui "ca pe un elev neascultator". Daca aceste anecdote pot fi inventiile unui autor medieval care a creionat tabloul infam al unor conducatori, ceea este sigur este ca acest cuplu a realizat lucruri extraordinare intr-o vreme zguduita de dezastre cataclismice.
Caligula (31 august 12-24 ianuarie 41). Caligula ar conduce clasamentul celor mai infami imparati romani. Asa este descris si in filmul cu acelasi nume, realizat in 1979 de Tinto Brass, cu scene aditionale filmate de Giancarlo Lui si fondatorul revistei Penthouse, Bob Guccione. Filmul nu ocoleste nici una din infamiile puse in carca acestui imparat excentric, adaugand si unele in plus, sa fie masa bogata. Este descris ca un monstru in filmul in care Malcom McDowell a jucat rolul imparatului. Caligula apare pana si intr-un joc video pe Internet, cum altfel decat ca o forta distructiva. Nici filmele documentare nu sunt lipsite de asemenea clisee simpliste pentru minti simple, un exemplu fiind Caligula: Regatul Nebuniei. Anecdota spune ca Caligula si-a facut calul senator, ca avea relatii incestuoase cu surorile sale, pe una dintre ele ridicand-o la rang de zeita. Ura poporului se spune ca era atat de mare incat conspiratorii nu numai ca l-au injunghiat salbatic, asa cum altadata fusese omorat Iulius Cesar, dar i-au mai atarnat de zid si capul fiicei lui celei mici. Inca o data, anecdotele din cartile de istorie vechi, toate infamiile si crimele lui pot fi puse azi la indoiala. Se spune ca istoriile sunt scrise de invingatori, dar dincolo de sursele, credibile sau nu, Caligula a cazut de pe tron ca unul dintre cei mai dispretuiti conducatori din istorie, nu doar de la Roma, ci de oriunde.
Este soarta oricarui dictator care rupe legaturile cu poporul sau si care, in ciuda unor realizari notabile, este inlaturat pentru infamiile sale. E soarta unor personalitati care devin mai curand monstri mitologici decat persoane reale.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii