Imperiul furnicilor

          Patru specii de furnici – cele mai multe, originare din America de Sud, iar restul, din Africa si India – alcatuiesc deja un veritabil imperiu întins pe multe mii de kilometri, singurele zone deocamdata neocupate fiind cele reci. Supercoloniile, cum le numesc specialistii, au o organizare sociala extrem de sofisticata si, pe de alta parte, organismul le permite sa reziste la cele mai grele conditii de viata.

          Patru specii de furnici – cele mai multe, originare din America de Sud, iar restul, din Africa si India – alcatuiesc deja un veritabil imperiu întins pe multe mii de kilometri, singurele zone deocamdata neocupate fiind cele reci. Supercoloniile, cum le numesc specialistii, au o organizare sociala extrem de sofisticata si, pe de alta parte, organismul le permite sa reziste la cele mai grele conditii de viata. La concurenta cu alte nevertebrate, ele se dovedesc invincibile: paianjeni, scarabei, melci, fluturi dispar din calea lor. Indirect, grav afectate sunt si alte specii, precum anumite pasari insectivore, habitaturile unor specii de testoase, ale aligatorului de Mississippi, sopârle etc. Foarte interesant este ca între cuiburile diferite ale supercoloniilor nu exista agresivitate. Oamenii de stiinta explica fenomentul printr-o posibila „purificare genetica”, centrata pe modificari ale moleculelor de recunoastere olfactiva, asfel ca furnicile din colonii apropiate sa nu se lupte între ele. Finalitatea „interdictiei” ne pune pe gânduri: mai putine lupte înseamna mai multe furnici-lucratoare si o competitivitate sporita, în folosul speciei. Iar nu o data, cel ce pierde este omul însusi.
          
          O istorie de 120 milioane de ani
          
          Marile extinctii ale speciilor animale, de la sfârsitul cretacicului, era glaciara, perioadele de încalzire puternica a globului – toate au fost parcurse cu bine de furnici, astfel ca vechimea lor, dovedita de numeroase fosile descoperite în locuri diferite de pe Pamânt, este estimata la circa 120 milioane de ani! Actualmente, numarul lor aproximativ se ridica la un miliard de miliarde de furnici repartizate în 12.000 de specii. Ele pot rezista la temperaturi de câteva grade sub 0s C, pâna la extreme opuse, de 55-60s C. De altfel, în timp, în corpul unei furnici lucratoare s-a perfectionat o veritabila uzina chimica. Programele fabricate aici ajuta la schimbul mesajelor de recunoastere cu congenerii, la mobilizarea soldatilor, când colonia este amenintata, la unirea fortelor, în fata unei surse de hrana s.a.m.d. Nici creierul, desi minuscul, nu reprezinta o masa neglijabila. Daca ne referim doar la rolul sau în orientarea spatiala, trebuie mentionata utilizarea „luminii polarizate” a Soarelui (furnica de desert) sau recunoasterea formelor vizuale (speciile din Amazonia).
          Omul are toate motivele sa le invidieze pe furnici, daca nu pentru calitatile lor fizice, pentru organizarea sociala aproape perfecta, a imperiului lor. Unele specii folosesc pamânt si propria saliva, pentru construirea furnicarului, altele tes adaposturi din frunze, folosinde-se de o secretie larvara asemanatoare matasii. În unele colonii, o specializare aparte seamana bine cu soldatii-kamikaze. În orice moment, anumiti indivizi sunt gata sa… explodeze, raspândind asfel substantele toxice acumulate în corp, pentru a-i descuraja pe pradatori. La alte specii, s-au format asa-numitele „bomboane vii” – lucratori care acumuleaza secretiile zaharoase în abdomen, pentru a-si hrani congenerii în perioadele de foamete.
          Furnicarul este o metropola în miniatura. Din el nu lipsesc camera regala, depozitul de grâne si cel cu prada constituita din alte insecte, camera oualor, a larvelor si a nimfelor, apoi cea a puilor, încaperea pentru iernat, solariul, acoperisul, cimitirul si, desigur, o retea de coridoare legate de intrarile în „oras”. Impresionanta (si vitala!) este legatura dintre colonie si regina. Daca într-un furnicar exista o singura suverana, o data cu zborul nuptial al acesteia, comunitatea se destrama. În cazul supercoloniilor, drama este însa exclusa, întrucât acolo exista mai multe regine. Este înca un exemplu clar de organizare perfecta, capabila sa asigure supravietuirea speciei si extinderea „stapânirii” ei asupra unei planete pe care nimeni nu a daruit-o vreunei anume fiinte. Motiv foarte serios pentru ca noi, oamenii, sa ne revizuim drastic optica asupra comportamentului nostru si asupra viitorului lumii.