Din intregul nostru organism, creierul, mintea umana, este cel mai misterios loc. Creierul, comparabil cu microprocesorul unui computer, dar infinit mai complex si a carei arhitectura ne este complet necunoscuta. Creierul este cel mai greu de cercetat, impreuna cu procesele sau fenomenele cerebrale. Cercetarea incearca sa aduca lumina in acest de nepatruns labirint a unitatii noastre centrale (pastram comparatia cu microprocesorul computerului), sunt pasi bineveniti, dar inca timizi si neconvingatori pe de-a-ntregul. Spalarea creierului este practica de a schimba complet modul in care gândesc sau cred unele persoane prin folosirea unor tehnici controversate.
Cum lucreaza spalarea creierului
O tehnica folosita asupra prizonierilor de razboi, victimelor rapirilor sau altor persoane aflate intr-o pozitie de supunere. Intr-o prima faza, spalarea creierului inseamna distrugerea a tot ceea ce victima crede despre sine. In spatiul ramas liber de gânduri si credinte despre sine, se imprima noile gânduri, idei si valori. Practic este o combinatie ciudata de abuz mental si fizic, impreuna cu promisiunea de a fi salvat de cei care tortureaza si care creeaza conditiile ideale ale manipularii.
O data ce credintele persoanei sunt distruse, ea este dispusa sa creada ca cel ce ii inoculeaza noile idei si credinte este un real salvator. Sunt si alte tipuri de spalare a creierului mai putin evidente si care se petrec in fiecare zi. Se argumenteaza ca spoturile publicitare sunt astfel concepute ca manipulative si o incercare de schimbare a modului de gândire a persoanelor. Ca sa nu mai vorbim despre organizatiile si agentiile care recruteaza personal si care manipuleaza recrutii. Sau chiar prietenii, care incearca sa-si manipuleze apropiatii pentru a reactiona intr-un fel anume, participa intr-un fel de spalare de creier. Oricum, suntem inca in plin mister, deoarece studiile s-au bazat pe cercetarile facute pe prizonierii de razboi, dar ele nu au adus raspunsurile concludente, ceea ce duce la ideea ca mintea umana este strâns legata de sine si de taria de caracter, lucruri care difera de la persoana la persoana.
De ce nu pot recunoaste unele persoane fetele
Prosopagnosia, cunoscuta si sub numele de „fata stearsa”, este o maladie de care sufera unele persoane care nu pot recunoaste sau identifica fetele altor persoane, nici chiar pe cele ale prietenilor apropiati sau ale rudelor. Se manifesta uneori si prin imposibilitatea de a recunoaste expresia faciala sau evaluarea vârstei unei persoane. Cei care sufera de „fata stearsa” au de asemenea dificultati de a procesa si aminti alte feluri de amintiri vizuale, cum ar fi identificarea locurilor cunoscute sau recunoasterea obiectelor asociate cu o persoana (cum ar fi, o masina sau o casa) sau au probleme chiar cu identificarea animalelor.
Multa vreme prosopagnosia a fost gresit interpretata, crezându-se ca este rezultatul unei loviri traumatice la cap, dar acum se stie deja ca 2 la suta dintre oameni s-au nascut cu aceasta dereglare. Se crede chiar ca prosopagnosia congenitala se datoreaza unui defect de dezvoltare in acea zona a creierului care este responsabila de stergerea fetelor pentru viitoare recunoasteri. Chiar si cu o intelegere imbunatatita, prosopagnosia este inca greu de diagnosticat, deoarece cel afecat gaseste alte cai de a-si compensa aceasta inabilitate.
De ce visam lucrurile facute peste zi
Fenomenul, cunoscut sub numele de „efectul Tetris”, este ceea ce se petrece atunci când petrecem mult timp angajati intr-o activitate, cu precadere repetitiva, cum este si jocul Tetris de pe calculator, pe care apoi o visam in timpul noptii.
Cercetatorii de la Harvard Medical School au emis ipoteza ca atunci când visezi lucruri pe care le-ai facut in timpul zilei, creierul profita de timpul asociat cu somnul pentru a consolida comportamentele care au fost insusite in timpul starii de veghe. Participantii la studiu au fost pusi sa joace Tetris timp de mai multe ore pe zi. Dupa a doua noapte de experiment, majoritatea participantilor au declarat ca au visat familiarele blocuri geometrice care cad pe ecran. Cercetatorii au concluzionat ca in timpul primei zile, creierul nu a recunoscut imediat faptul ca trebuie sa invete ceva nou, dar odata cu prelungirea jocului repetitiv, creierul a inregistrat activitatea pe care a reprodus-o in timpul somnului, in vis. Ideea ca „visele Tetris” nu sunt semnul unei dependente, ci un semn ca o parte a creierului continua sa invete in timp ce o alta parte se inchide pe timpul noptii.
De ce „ni se arata”
Apophenia este un termen tehnic pentru pentru vedeniile unor lucruri care nu exista. Este ceea ce face creierul nostru atunci când vedem fata lui Elvis prajita pe o felie de pâine sau a Fecioarei Maria zarita pe o picatura de apa. Prima explicatie despre ceea ce ne face creierul este comunicarea spirituala.
Psihologul lituanian Konstantins Raudive a inregistrat ceea ce el numeste „convorbirea cu spiritele” si chiar daca multi cercetatori nu-i agreaza afirmatiile conform carora el s-a antrenat pentru a auzi comunicatiile cu spiritele in inregistrarile lui, acestia sunt convinsi ca ceea ce lituanianul aude este tendinta creierului nostru sa aranjeze procesele informationale intr-un fel in care are sens pentru noi.
Supravietuirea noastra ca specie s-a bazat, in mare masura, pe abilitatea noastra de a ordona elementele de informatie pentru a crea o imagine de ansamblu. Aceasta abilitate este atât de bine inradacinata incât creierul deseori greseste destul de flagrant in recunoasterea tiparelor, iar ceea ce rezulta este „vederea” unor fete imprimate pe suprafata unei mese de lemn sau imaginea lui Hristos in luciul unei fântâni.
De ce nu da rezultate brainstorming-ul
Tehnica atât de la moda de câteva decenii in cadrul marilor corporatii, tradusa in limba româna ca „furtuna de idei”, consta intr-un mod de inventa noi solutii sau a naste noi idei, pornind de la un numar de participanti strânsi in jurul unei mese. Orice idee emisa, de la cele mai stupide pâna la cele mai pertinente, este analizata si apoi eliminata, pentru a o pastra pe cea mai interesanta care duce la descoperirea unor solutii creatoare. Despre „brainstorming” se vorbeste si astazi, numai ca, mai nou, unele studii arata ca tehnica este lipsita de sens, ca ceea ce parea o solutie inovativa are in realitate un efect invers: acela de a ne face mai putin creativi si a pune pe masa mai degraba ideile altora decât de a contribui cu propriile noastre idei. Cu alte cuvinte, brainstorming-ul nu tine! Si asta pentru ca in realitate oamenii sunt de fapt foarte, foarte lenesi!
Cercetatorii de la Texas A&M numesc aceasta tehnica, atât de laudata, un fel de „lalaiala sociala”. Un grup de oameni care fie asculta ideile celorlalti, fie emit propriile idei care sunt vag asemanatoare cu ideile rostite de ceilalti. In vreme ce altii sunt reticenti in a emite propriile idei de teama ca vor fi ridiculizati de catre grup mai ales dupa ce sunt retinute ideile apreciate. Combinat cu faptul ca cele mai multe sesiuni de brainstorming dureaza mai mult decât jetul de creavitate de care suntem in stare, chiar daca se crede ca rezultatul este nasterea unor idei noi. In realiate aceste sedinte sfârsesc prin a plictisi pe toata lumea!
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii