Inventatori români „uitati”

          Anticipatia si inovatia
          
          Domnul inginer Dumitru Gh. VOCHESCU, din Craiova, a împlinit recent 73 de ani.

          Anticipatia si inovatia
          
          Domnul inginer Dumitru Gh. VOCHESCU, din Craiova, a împlinit recent 73 de ani. Aniversarea sa a coincis cu publicarea în revista „Magazin” a unui articol despre proiectul unui ascensor spatial, idee vehiculata în ultimii ani si în cercurile stiintifice, având deocamdata drept rezultat organizarea la Santa Fé (New Mexico, SUA), a celui de-al doilea „congres anual al ascensorului spatial”. Poate ca nu a fost chiar ceea ce numim întâmplare, câta vreme inginerul român a înregistrat o idee similara la OSIM si a obtinut apoi brevetul nr. 45021 în 1966, pentru inventia cu titlul „Metoda si dispozitiv pentru ridicarea si mentinerea la înaltime a unui cablu” – obiectul dosarului nr.46612 din 3 iulie 1963,ora 8,20. Interesant amanunt, dupa cum vom vedea, brevetul se acorda pâna la data de 3 iulie 1978.
          Celebrul autor de romane S.F. Arthur C. Clarke pare a juca rolul unui… Jules Verne, în toata aceasta poveste, desi tocmai cronologia, fatalmente, îl pune într-o situatie oarecum delicata. Exact în anul 1978 (am mai amintit acest an si mai devreme), scriitorul publica romanul „Fântânile Paradisului”, opera de anticipatie (retro? – sic!) a carei idee centrala se lega de visul realizarii unui dispozitiv interplanetar, capabil sa plaseze în spatiul cosmic cabine comparabile cu cele ale lifturilor terestre. Desigur, omenirea a depasit stadiul stigmatizarii „nebunilor visatori” de talia lui Leonardo da Vinci sau a unui Jules Verne, asa ca presupusa fantezie a lui Clarke a pus la treaba nu doar mintile fanilor sai, ci si pe cele ale câtorva zeci de cercetatori. Si, ca mai mereu, NASA a ajuns în prima linie.
          NASA si Fabrica de Avioane din Craiova intrau însa în discutie (tot întâmplator?) si în legatura cu proiectul comun referitor la un avion spatial-naveta, posibil de construit în amintita întreprindere româneasca. De aici, într-o înlantuire fireasca, au aparut si alte oportunitati de colaborare: folosirea legilor luminii în dirijarea navelor, crearea de traductoare performante pentru navigatia spatiala si altele. Oportunitati amânate si aparent aruncate la sertar, din vesnicul si obsedantul motiv al lipsei de finantare, parca anume facut sa ucida pâna si meritele inventatorilor români. Caci realizarile lor concrete nu par a fi cu-adevarat ignorate.
          Turnul cel înalt – asa a numit ing. Dumitru Vochescu, mai putin literar, instalatia „cu ajutorul careia, pornind de la sol, putem ajunge la mari înaltimi”. Potrivit inventatorului, ideea are mai multe posibile aplicatii, în functie de caracteristicile constructive alese:
          ventilatie cu aer curat de la înaltime, pentru spitale, scoli, întreprinderi
          antrenament pentru folosirea parasutelor, a parapantelor, a deltaplanelor; generatoare electro-eoliene pentru iluminarea balizelor, în locuri lipsite de energie instalatie de urmarire meteorologica
          antena de emisie pe unde ultrascurte
          urmarirea radiatiei cosmice u ascensiune cu acceleratie mica a unor rachete cosmice
          aductiune de ozon, de oxigen atomic sau de heliu
          masurarea câmpului electric si magnetic
          instalatie de însamântare a norilor sau de împrastiere a lor
          alimentarea cu carburant a platformelor ridicatoare u constructii cosmice.
          Inventatorul român Dumitru Vochescu înca mai crede ca experimente importante se pot realiza la Craiova. Si un alt amanunt: pâna sa citeasca articolul din „Magazin” despre ascensorul spatial, domnia sa nu a stiut ca faimosul autor de proza SF Arthur C.Clarke a scris un roman despre o asemenea instalatie, la 15 ani dupa ce ideea sa fusese înregistrata la OSIM…