De aproape un deceniu, astronomii cauta cu insistenta un posibil al noualea corp planetar major din sistemul nostru solar, cunoscut sub numele de „Planeta Noua” sau „Planeta X”.
Aceasta cautare a fost alimentata de comportamentul orbital neobisnuit al mai multor obiecte îndepartate din centura Kuiper, o regiune vasta dincolo de Neptun, populata de comete, asteroizi si planete pitice.
Însa o noua teorie stiintifica, publicata recent, propune existenta unei lumi complet diferite, denumita provizoriu „Planeta Y”. Acest nou candidat ar putea fi mai mic decat Planeta X, dar si mult mai aproape de Pamant, sugerand o posibila detectare într-un interval de doar cativa ani.
Un nou membru în familia planetelor?
Autorul principal al studiului, Amir Siraj, astrofizician la Universitatea Princeton, a explicat ca echipa sa a analizat traiectoriile a 50 de obiecte din centura Kuiper si a observat o înclinare anormala, de aproximativ 15 grade, comparativ cu planul orbital al celorlalte planete. „Am încercat sa gasim alte explicatii, dar singura care se potriveste datelor este prezenta unei planete ascunse”, a declarat Siraj.
Totusi autorii precizeaza ca aceasta teorie nu reprezinta o descoperire confirmata, ci mai degraba o ipoteza solid argumentata, care necesita însa verificari suplimentare. Spre deosebire de Planeta X – o planeta ipotetica de tip gazos, cu o masa de pana la 10 ori mai mare decat cea a Pamantului – Planeta Y ar fi o lume stancoasa, cu o masa comparabila cu cea a Pamantului sau chiar mai mica, posibil între cele ale lui Mercur si Pamant. Studiul sugereaza ca Planeta Y s-ar afla la o distanta între 100 si 200 de unitati astronomice (AU) de Soare – adica de 3-6 ori mai departe decat Neptun, dar de doua ori mai aproape decat Planeta X, care este estimata sa orbiteze la peste 400 AU.
Aceasta proximitate relativa face ca detectarea Planetei Y sa fie mult mai probabila în viitorul apropiat. Inclinarea orbitala de pana la 10 grade si lipsa luminii reflectate o fac extrem de dificil de observat direct cu telescoapele conventionale. Cu toate acestea, Siraj este optimist: „Daca aceasta planeta se afla în campul vizual al telescopului, vom putea s-o gasim. Si asta ar putea însemna în urmatorii doi-trei ani.”
Noile telescoape ar putea dezlega misterul
Asa cum se întampla cu orice descoperire stiintifica majora, teoria Planetei Y a fost întampinata cu prudenta de catre o parte a comunitatii astronomice. Samantha Lawler, astronom la Universitatea din Regina (Canada), a avertizat ca datele disponibile sunt insuficiente pentru o concluzie ferma, criticand în special dimensiunea mica a esantionului de obiecte analizate.
La randul sau, Patryk Sofia Lykawka, expert în centura Kuiper de la Universitatea Kindai din Japonia, a afirmat ca Planeta Y este „plauzibila”, dar ca va fi nevoie de multe alte observatii pentru a o transforma într-o ipoteza solida. Cu toate acestea, noile perspective observationale ofera speranta.
În Chile, Observatorul Vera C. Rubin, dotat cu cea mai mare camera digitala construita vreodata, a început deja cartografierea cerului în detalii fara precedent. Acest instrument revolutionar este asteptat sa descopere mii de obiecte noi din centura Kuiper, oferind date esentiale pentru confirmarea sau infirmarea teoriei.
Interesant este ca teoria Planetei Y nu exclude existenta Planetei X, ci o propune ca pe un companion ipotetic. Daca ambele ar fi descoperite, sistemul nostru solar ar putea ajunge sa aiba zece planete majore recunoscute – o schimbare importanta în manualele de astronomie. În ultimii ani, mai multi candidati pentru Planeta Noua au fost propusi, dar cei mai multi au fost respinsi dupa analize ulterioare.
Într-un caz, un punct slab de lumina infrarosie detectat în mai 2025 s-a dovedit a nu fi un corp planetar, deoarece orbita ar fi trebuit sa fie aproape perpendiculara pe planul Sistemului Solar – o configuratie extrem de improbabila.
Mai mult, calcule realizate în 2023 de acelasi Amir Siraj au sugerat ca pana la cinci planete stancoase de dimensiuni terestre ar putea exista în regiunile exterioare ale sistemului solar, fiind poate chiar capturate din alte sisteme stelare în timpul formarii timpurii a Soarelui.
Alte ipoteze mai îndraznete au luat în calcul existenta unor gauri negre minuscule sau chiar formele de gravitatie necunoscute care ar putea explica comportamentul anormal al unor corpuri îndepartate, fara a fi nevoie de o planeta suplimentara.
În lipsa unei observatii directe, nici Planeta X, nici Planeta Y nu pot fi considerate „descoperite”, însa noile date, tehnologiile moderne si apetitul tot mai mare al astronomilor pentru necunoscut ne aduc mai aproape ca niciodata de o posibila revelatie cosmica.
Daca în urmatorii ani Vera Rubin va descoperi un astfel de obiect, vom fi martorii unui moment definitoriu pentru întelegerea arhitecturii sistemului nostru solar.
Pe de alta parte, daca niciun astfel de corp nu va fi gasit, teoriile actuale ar putea fi abandonate complet, fortand cercetatorii sa caute explicatii alternative pentru comportamentul ciudat al obiectelor din centura Kuiper.
GABRIEL TUDOR
Comentarii