Scriam saptamâna trecuta despre fabuloasa descoperire a antropologului Lee Berger in pestera Naledi, Africa de Sud. Un reportaj al acestei aventuri si al implicatiilor descoperirii celui mai vechi stramos al omului a fost prezentat de prestigioasa revista National Geographic, cu atât mai mult cu cât Lee Berger este colaborator al revistei, publicatia sponsorizând si cercetarile acestuia la Naledi. E drept, descoperirea in sine este un lucru exceptional, dar problemele de-abia acum incep sa apara, si asta pentru ca cercetatorii astepta raspunsuri la mai multe intrebari: cine este stramosul nostru cu adevarat, cum am devenit oameni, unde este locul de nastere al umanitatii? Incet-incet, echipele de antropologi incep sa se apropie de adevar. Omul naledi a schimbat istoria omenirii, e adevarat, dar cum?
Un lucru extraordinar, care dovedeste dorinta cercetatorilor de a ajunge repede la un rezultat, este faptul ca Lee Berger a invitat sa studieze fosilele din pestera Naledi, pe lânga cei 20 de specialisti care l-au ajutat sa evalueze scheletele din Malepa, alti peste 30 de cercetatori tineri din 15 tari, antropologi si ei, in cadrul unui razboi-fulger de sase saptamâni pentru analiza amanuntita a fosilelor din Naledi.
Observatii surprinzatoare au aparut inca din momentul analizei dintilor omului naledi. Printre cei 190 de dinti descoperiti, molarii, de pilda, aveau asemanari cu cei ai omului modern, dar radacinile premolarilor par de primate, ceea ce i-a adus intr-o stare de perplexitate. La fel, volumul creierului, care masoara 560 cc, adica aproape jumatate din volumul creierului uman modern. La fel mâinile, cu degetul mare, incheietura si oasele palmei asemanatoare cu ale omului, in vreme ce restul degetelor, curbate, sunt adaptate pentru catarat pe stânci si in copaci.
Oasele pelvisului sunt mai apropiate de forma primatelor in schimb oasele picioarelor par mult mai „umane”, dupa cum observa Steve Churchill, paleontolog la Duke University: „Daca am fi gasit doar un picior, ai fi crezut ca sunt ale unui aborigen de azi. Curios, dar si volumul creierului intriga, 560 cc fata de 900 cc ale lui Homo erectus. Aceste analize duc la o concluzie surprinzatoare: oasele din Naledi nu sunt de fiinte umane. Sunt ale unui fel de Lucy, cu parti ale corpului, umane!
Un loc pe scara evolutiei
Asta releva un schelet complet al omului naledi: umerii, soldurile si trunchiul apartin unor stramosi indepartati, iar zona de la mijloc in jos arata adaptari umanoide, in vreme ce dintii si craniul sunt un amestec intre cele doua trasaturi. „Foarte ciudat, caracterizeaza paleontologul Fred Grine de la Universitatea New York: craniul mic statea pe un corp care nu era mic deloc. Adultii masculi aveau cam 1,5 metri si cam 50 kg. Asta ne spune ca e vorba despre un animal aflat la granita tranzitiei dintre Australo-pi-tecus si Homo”.
Ramâne sa se stabileasca un loc pe scara evolutiei al omului naledi. Si aici impresiile sunt amestecate, deoarece oasele din solul amalgamat fac dificila datarea fosilelor. Dupa parerea specialistilor, in unele privinte, hominidul din pestera Naledi este mai aproape de fiintele umane actuale decât este Homo erectus. Dar si o alta intrebare ii framânta pe antropologi: cum au ajuns scheletele in acea grota? Pentru ca, asa cum aratam si saptamâna trecuta, in grota fosilelor se ajunge printr-un canal de 11 metri, ingust de doar 20 de centimetri! Iar speologii care au descoperit grota nu au intâlnit alte oase decât de pasari! Asadar, cum au ajuns scheletele acolo? Un mister la fel de mare ca si identitatea lui Homo naledi.
Ceea ce este limpede este faptul ca acele fiinte nu traiau acolo, au fost aduse acolo, ingropate acolo. Dar cum au fost transportate prin pasajul extrem de ingust? In grota nu sunt unelte sau resturi de alimente care sa le sugereze ocupatia. Poate au intrat acolo si au fost intr-un fel prinsi intr-o capcana si n-au mai putut iesi. Daca animale de prada ar fi carat trupurile neinsufletite in grota, ar fi trebuit sa fie urme de dinti pe oase, si nu exista!
In fine, daca suvoaie de apa ar fi adus oasele in grota, prin canalul ingust, ar fi trebuit sa fie si pietre cu pietris printre oase, si nu exista! „Când ai eliminat imposibilul, ii spunea Sherlock Holmes lui Watson, orice pista care ramâne, oricât de improbabila, poate fi adevarul”. Eliminând toate pistele imposibile, antropologul Lee Berger si echipa sa au ajuns la concluzia improbabila ca trupurile de Homo naledi au fost duse in grota de alt Homo naledi! Pâna acum, doar Homo sapiens si poate omul de Neandertal isi tratau mortii dupa asemenea ritualuri de ingropaciune.
Se poate ca trupurile de Homo naledi au fost aduse in camera principala a pesterii, aruncând apoi trupurile prin canalul ingust in care el nu a intrat. Dar chiar si asa, ar fi fost nevoie de lumina in pestera, torte, focuri, si e greu de crezut, cred specialistii, ca un creier atât de mic si de primitiv ca al omului naledi ar fi recurs la aceasta actiune sofisticata. Desi, daca ne gândim, pasari, cu creier foarte mic, ne uimesc azi prin dexteritatea cu care folosesc unele unelte sau complexitatea construirii cuiburilor.
Ar mai exista posibilitatea ca grota Naledi sa fi avut o iesire la suprafata, mult mai larga, prin care Homo naledi a coborât cadavrele, pentru ca apoi, aceasta iesire sa se fi astupat (surpat) dupa o vreme. „Trebuie sa mai fie o intrare” a fost de parere Richard Leakey dupa ce a vazut fosilele, „pe care Lee n-a gasit-o”. Si, desi comportamentul omului de naledi este necunoscut la alte specii de hominizi primitivi, „se pare ca nu este o alta varianta care sa explice cum au ajuns scheletele acolo”, admite si Lee Berger.
Si, cu toate ca Homo naledi nu era om, comportamentul lui, acela de a duce cadavre intr-o grota in cadrul unui ritual, ii intriga si mai mut pe specialisti. Pentru ca, sa nu uitam, Homo naledi este mai aproape in aparenta de Homo erectus decât de australopiteci, cum era Lucy. Abilitatile lui, inclusiv aceea de a depozita mortii in grote ne duce cu gândul la un om modern, desi, sa nu uitam, el nu este considerat asa de antropologi. Este doar un fel de stramos al omului, o noua fata a omului modern, dar pe care nu o putem sti decât din desenele specialistilor de azi. „Este un animal care pare ca avea abilitatea cognitiva de a recunoaste separarea sa de restul naturii”. Cu o asemenea abilitate care ne uluieste, omul naledi ramâne sa-si spuna povestea intreaga in anii ce vin, completata, printre altele si cu vârsta lui, care deocamdata nu a putut fi stabilita.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii