În exclusivitate pentru „Magazin”, profesorul Virgiliu Th. Razus ne vorbeste despre

          AL SAPTELEA GRAD DE LIBERTATE
          
          Din 1978, profesorul Virgiliu Th. Razus este cetatean român cu domiciliul în Elvetia, la Geneva.

          AL SAPTELEA GRAD DE LIBERTATE
          
          Din 1978, profesorul Virgiliu Th. Razus este cetatean român cu domiciliul în Elvetia, la Geneva. În 1979 elaboreaza „Teoria creatiei si evolutiei” care ajunge în marile biblioteci ale lumii, fiind înregistrata la Comitetul Nobel pentru Fizica si Chimie al Academiei Regale din Suedia. În 1981 lanseaza lucrarea „Teoria luminii într-o viziune moderna” care îl putea pune pe lista propunerilor pentru Premiul Nobel, daca îndeplinea o conditie minima: renuntarea la cetatenia româna. N-a îndeplinit-o. Descopera „particula gândirii”, pe care o numeste „particula Nobel”. La 67 de ani, pe care i-a împlinit pe 23 iulie, profesorul Razus stie ca, la fel ca muschii, celulele nervoase au nevoie „de antrenament si stimulare” pentru a ramâne în forma. Aflat în tara, a avut amabilitatea sa ne acorde acest scurt interviu
          – Am citit cartea dv, „O simfonie celesta”, am vazut de doua ori caseta video „La Loi Razus” în care va explicati teoria si totusi nu ma pot abtine sa nu va întreb: de ce va fascineaza lumina?
          – Pentru ca de la Newton, Young si Maxwell si în ciuda descoperirilor lui Planck, Einstein si Abdus Salam, lumina este un mister. Înca nu stim din ce e compusa si care e suportul ei, în ciuda faptului ca s-a descoperit faimosul „curent neutru”, demonstrat teoretic de laureatii Premiului Nobel din 1979 Abdus Salam, Glashow si Weinberg. Se stie, de pilda, ca lumina se propaga în linie dreapta si ca în Cosmos este noapte eterna. Se stie ca „vidul” sau „vacuum-ul cosmic” nu constituie un suport material pentru lumina, cum e atmosfera Terrei, de pilda. Atunci cum se face ca lumina poate strabate spatiul cosmic?
          – Am retinut aforismul dv „în viata trebuie sa stii sa te miri la timp”. Ce teorie a rezultat în urma acestei mirari?
          – În „Teoria creatiei si evolutiei”, care a aparut la Geneva în 1979, am aratat ca „energia este o miscare având viteza luminii”. De fapt, lumina prezinta trei aspecte: aspectul electric, aspectul magnetic si aspectul neutru. Prin urmare, lumina nu este doar foton, cum era admis pâna acum, ci din Foton, corespondentul aspectului electric (dupa Einstein), Fonulon, pentru aspectul neutru (dupa teoria mea) si Fogon, pentru aspectul magnetic (de asemenea propus de teoria mea). Concluzia? Daca în spatiul cosmic nu exista un suport material pentru propagarea luminii, este cert ca tocmai acest „sistem triplu” de elemente universale fundamentale, foton, fogon, fonulon, este suportul ei. Putem deci afirma ca plecând de la „curentul neutru”, putem obtine fie Fotoni, fie fogoni, precum si particule „neutre” care, în mod continuu, constituie sursele creatiei si existentei eterne.
          – Are lumina o viteza mai mare decât cea închipuita de Einstein?
          – Exista câteva experimente. Profesorul Günter Nimtz de la Universitatea Germana din Köln a demonstrat ca viteza fotonilor este de doua ori si jumatate mai mare decât viteza luminii. Surpriza a fost uriasa, mai ales ca ea anula bariera critica enuntata de însusi Einstein care prezicea ca materia se dezintegreaza la viteze superioare de 300.000 km/s. Daca e asa cum spune prof. Nimtz, atunci ceva „frâneaza” viteza fotonilor în spatiu. Conform teoriei mele, acest „ceva” sunt particulele imaginate de mine, fonulonii si fogonii.
          – Va marturisesc ca stau pentru prima oara în fata unui fizician care a creat o „lege” proprie. Ce este „Legea Razus”?
          – Este o formula care evidentiaza relatiile dintre cei cinci factori determinanti ai Universului: m (masa), t (timpul), E (energia), S (spatiul material) si I (impulsul). În teoria mea, Timpul reprezinta „al saptelea grad de libertate pentru un corp material”, un grad „pasiv” alaturi de celelalte sase grade „active”: 3 de rotatie si 3 de translatie. Mi-am pus aceasta întrebare: cum pot dezvolta o lege a Creatiei si Evolutiei plecând de la legile lui Newton, Einstein si Planck în ceea ce priveste energia si tinând pentru prima oara cont de fenomenul de îmbatrânire datorat Timpului. Asa am ajuns la formula Razus, în care I (impuls) este egal cu E (energia) multiplicata cu t (îmbatrânirea) totul divizat cu S (spatiu), o formula pentru care ecuatiile lui Newton (F=ma/t), Planck (E=hw/t) si Einstein (E=mc2) sunt cazuri particulare ale „legii Razus”.
          – Si de aici pâna la limita dintre materie si spirit nu mai este decât un pas. Las la o parte „pasul omului pe Luna” pentru ca despre teoria dv am vorbit în numarul trecut al revistei. – M-am gândit multa vreme la „idealul post-mortem” al lui Alfred Nobel si am dat numele lui unei descoperiri care îmi apartine: cea mai mica particula din Univers, „particula gândirii” cum am numit-o. Aceasta are dimensiunea gândului, undeva la limita dintre materie si spirit, la limita dintre masa si energie. Aceasta particula are cea mai mare viteza din Univers, o viteza „instantanee”. Un foton parcurge distanta de la Soare la Pamânt în 8 minute si 30 secunde. Particula „gândirii” nu are nevoie decât de un concept pentru a parcurge aceasta distanta! Data fiind multitudinea de particule Nobel de care dispune creierul uman, pot spune ca gândirea reprezinta o „simfonie celesta” prin care ne apropiem de eternitatea existentei.
          – Va multumesc, stimate domnule profesor Razus, si va doresc succesul pe care, fara îndoiala, îl meritati. În fine, sper, ca sa-l citez pe fizicianul Stephen W. Hawking, ca folosirea formulelor matematice în acest material nu va alunga jumatate din cititori.