Amenintarea fantomei
Nanorobotii de marimea unei globule rosii ar urma sa calatoreasca prin corpul nostru, pentru a extermina virusii, bacteriile, celulele canceroase si alti asemenea intrusi. Ordinatoare super-rapide, cu o putere si o viteza de lucru inimaginabil de mari.
Amenintarea fantomei
Nanorobotii de marimea unei globule rosii ar urma sa calatoreasca prin corpul nostru, pentru a extermina virusii, bacteriile, celulele canceroase si alti asemenea intrusi. Ordinatoare super-rapide, cu o putere si o viteza de lucru inimaginabil de mari. Iata doar câteva dintre miracolele promise de progresul rapid al nanotehnologiei – adica al acelei tehnologii care permite utilizarea de masinarii construite molecula cu molecula, atom cu atom, la scara nanometrica (1 nanometru = o miliardime de metru).
Potrivit americanului Richard Feynman (Nobel, 1965, fizica), ideologul nanotehnologiilor înca din 1950, principiile fizicii nu interzic posibilitatea manipularii lucrurilor la nivel atomic, idee nu doar de principiu, ci si premisa unei dezvoltari inevitabile. Totusi, termenul de nanotehnologie a fost creat abia în 1986 de Eric Drexler, cercetator la MIT, ajuns azi un fel de guru în domeniu. Ma rog, ideea ar fi senzationala, dar a aparut o problema de logica simpla, comuna: cum sa prelucrezi molecule si atomi, folosind unelte macroscopice? A venit si raspunsul, care îndeamna la rabdare; pâna când primele nanomasini vor vedea lumina zilei si vor fi puse la treaba, sa construiasca alte asemenea creaturi invizibile, pentru scopurile urmarite de pseudo-demiurgul Sapiens. Aici însa lucrurile se complica enorm. Nanoreplicatorii, adica nanorobotii capabili sa se înmulteasca singuri, prezinta riscul considerabil sa fie scapati de sub control, fie accidental, din neglijenta, fie în urma unei actiuni constiente, rau intentionate. Si, deocamdata teoretic, nimic nu i-ar împiedica pe nanoreplicatorii defecti (sau creati chiar în scop distructiv) sa transforme tot ce le sta în cale – inclusiv sau prioritar materia vie – pentru a-si crea alti semeni!
Tipul respectiv de incident a fost supranumit Grey Goo Problem sau, si mai rezonabil, ecofagie: „consumarea” unui ecosistem, prin transformarea întregii sale biomase în nanomasa. În cel mai negru scenariu, cel al ecofagiei globale, calculele sunt precise. O colonie de nanoreplicatori, care-si dubleaza numarul la fiecare 100 secunde, este capabila sa devoreze tot ce e viu pe planeta, în apa, în aer, dupa circa 1.000 secunde; adica, mai putin de 2 ore si jumatate. În mass-media de specialitate din Occident, acest cosmar ipotetic e luat cât se poate de în serios, confruntarile de idei dintre optimisti si prudenti fiind alimentate – nu de neinitiati în domeniu, ci chiar de sustinatori ai lui. Astfel, Bill Joy, cofondator al Sun Microsystems, sugereaza renuntarea la a dezvolta tehnologiile periculoase pentru viitorul omenirii, cum sunt inteligenta artificiala, ingineria genetica si nanotehnologia.
Tentatia pentru multi savanti e colosala, caci spectacolul pe care-l vad cu ochii mintii îi are în prim-plan, ca veritabili zei atotputernici. Atâta doar, ca ei îsi sustin dorinta de a avansa pe o panta deosebit de riscanta, târând dupa ei întreaga omenire si întreaga planeta, folosindu-se de argumente care ne suna cunoscut: nu trebuie sa ne privam de binefacerile nanotehnologiei, pentru ca prin aceasta putem evita amenintarile viitoare (cum a fost si în cazurile armelor biologice si nucleare). Si se propune adoptarea unei reglementari internationale, în locul condamnarii practicilor respective, care ar determina si activitati clandestine în domeniu. Se vede însa cum sunt respectate „reglementarile internationale”, chiar de catre puternicii momentului prezent… Ce va urma? Momentul adevarului e întrezarit peste putini ani, spre 2020. Au aparut fundatii si grupari dornice sa ofere omenirii polite de asigurare pentru viata lor pe Terra, s-a propus crearea unei politii nanorobotice, care sa actioneze ca niste globule albe ale planetei… Deocamdata, se viseaza, se fabuleaza si, neîndoielnic, în laboratoare secrete se lucreaza de zor.
O sopârla poate detecta tumorile pancreatice
Sopârlele uriase Gila sunt reptile veninoase, care traiesc în America de Nord,...
Comentarii