O noua ipoteza: APARITIA VIETII PE TERRA!

          Aparitia vietii si nasterea Universului sunt cele mai mari probleme cu care se confrunta înca omul, nici una necunoscând pâna la ora actuala un raspuns deplin satisfacator. De aceea, orice noua descoperire care poate duce la elucidarea lor este imediat luata în considerare cu toata atentia de catre cercetatorii din întreaga lume.

          Aparitia vietii si nasterea Universului sunt cele mai mari probleme cu care se confrunta înca omul, nici una necunoscând pâna la ora actuala un raspuns deplin satisfacator. De aceea, orice noua descoperire care poate duce la elucidarea lor este imediat luata în considerare cu toata atentia de catre cercetatorii din întreaga lume. Asa s-a întâmplat si cu recentul experiment al unei echipe de fizicieni de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, sub conducerea prof. Mircea Sanduloviciu. Conform relatarii cunoscutei reviste „New Scientist”, cercetatorii români au obtinut globule de plasma gazoasa care întrunesc practic toate caracteristicile celulelor vii, doar absenta ADN-ului ca material genetic mostenit facând ca ele sa nu poata fi considerate cu adevarat vii! Realizarea grupului de la Iasi ar putea duce la o revizuire majora a teoriilor privind aparitia si evolutia vietii pe Terra, punând în cumpana teoriile actuale care vorbesc de milioane de ani de evolutie lenta a substantelor chimice elementare pâna la aparitia „celulelor vii” si apoi a complicatelor structuri pe care le cunoastem astazi si cele doar câteva milionimi de secunda necesare auto-organizarii „celulelor gazoase” descoperite de cercetatorii ieseni.
          
          Fulgerele primordiale
          
          Cum s-a procedat? În primul rând au fost studiate conditiile existente înainte de aparitia vietii, când Terra pre-biotica era bântuita aproape în permanenta de furtuni cumplite, abundând în spectaculoase descarcari electrice. Cu milioane si milioane de ani în urma, fulgere uriase generau în mod natural plasma, gazele din atmosfera devenind puternic ionizate. Cercetatorii români au re-creat aceasta situatie, reproducând la scara laboratorului „fulgerele primordiale”, între doi electrozi introdusi într-o incinta care continea o plasma de argon la temperatura joasa. Miniaturala „pata luminoasa” care s-a format în incinta a fost totusi suficienta pentru a elibera o imensa cantitate de energie. Rezultatul? Formarea unor mici sfere de gaz, având în centru atomi de argon înconjurati de straturi de sarcini pozitive si negative. Sferele s-au acumulat la electrodul pozitiv si au crescut rapid de la un diametru de câtiva microni la unul de trei centimetri!
          
          Importanta experientei
          
          Conform relatarii prof. Sanduloviciu, miraculoasele sfere se pot înmulti si se pot rupe în doua – echivalentul diviziunii celulare! Luând în considerare tocmai stratul izolator care individualizeaza structurile sferice gazoase, precum si faptul ca se poate vorbi si de un posibil mecanism de comunicare între ele, prin intermediul energiei electromagnetice emise, cercetatorii români s-au considerat îndreptatiti sa afirme ca au produs „celule gazoase primordiale” de tipul celor generate de furtunile caracteristice Terrei prebiotice, adica ultimul pas înainte de aparitia celulelor vii!
          
          Fiinte digitale
          
          Ideea evolutiei vietii dintr-o „supa primordiala” de substante chimice a primit o baza solida acum 50 de ani când un proaspat absolvent, Stanley Miller, a supus unei descarcari electrice un vas continând metan, amoniac, hidrogen si apa, obtinând în vasul respectiv câtiva aminoacizi – caramizile vietii. Mult mai aproape de noi, specialisti în computere au avansat ideea ca deseori complexitatea naturii este rezultatul unor pasi mici, aproape neobservati, si nu al unor „revolutii”. Este foarte posibil ca organismele vii sa fi evoluat si ele „în pasi mici” si nu în urma cine stie carui salt evolutionar. Ei au creat de altfel niste „fiinte digitale” care si ele aveau o mare asemanare cu organismele vii. „Sferele lui Sanduloviciu” nu vin deci pe un teren total nepregatit!
          
          Modele pentru alte lumi
          
          Unul dintre cei mai importanti cercetatori ai Universitatii din Bruxelles, Gregoire Nicolis, colaborator apropiat al lui Ilya Prigogine, Laureat al Premiului Nobel, a discutat si el despre noua descoperire româneasca. Si desi si-a exprimat îndoiala ca biomolecule, cum este ADN-ul, s-ar fi putut forma la temperaturi atât de înalte cum sunt cele proprii plasmei (chiar daca românii au sustinut ca celulele gazoase odata create pot „supravietui” si la temperaturi mult mai joase), el a recunoscut ca una din cele mai tulburatoare consecinte ale descoperirii de la Iasi ar putea-o reprezenta posibilitatea de a explica în acest fel viata în alte zone ale Cosmosului, unde nici mecanismul de aparitie, nici formele sub care se manifesta nu trebuie sa fie identice cu cele de pe Terra. Oricum, chiar daca unele agentii de presa au mers pâna la a vorbi despre „globulele de viata ale lui Frankenstein”, probabil ca de acum înainte nici o discutie asupra originii si evolutiei vietii în Univers nu va mai putea ocoli experimentul si ipotezele cercetatorilor români.