Odiseea

          Lennart Nilsson, celebrul fotograf suedez care de peste 35 de ani calatoreste spre sursele fiintei umane, incearca sa descifreze misterul vietii de dinainte de nastere. De curând, el este autorul unui film stiintific intitulat „Miracolul iubirii”.

          Lennart Nilsson, celebrul fotograf suedez care de peste 35 de ani calatoreste spre sursele fiintei umane, incearca sa descifreze misterul vietii de dinainte de nastere. De curând, el este autorul unui film stiintific intitulat „Miracolul iubirii”. Filmul a costat, pentru a fi realizat, peste doua milioane de dolari si va fi difuzat, incepând din toamna acestui an, pe canalele televiziunilor din tarile occidentale, iar intr-un viitor nu foarte indepartat si la Discovery.
          
          Cum a fost posibila aceasta odisee?
          
          Dupa cum marturiseste insusi eroul acestei incredibile calatorii, totul se datoreaza instrumentelor folosite, unice in lume, special fabricate pentru propriile sale cercetari. Bunaoara, Lennart Nilsson foloseste un microscop japonez cu baleiaj electronic care ii permite o marire a imaginii de 1 milion de ori. Cu acest extraordinar instrument are posibilitatea sa „deconspire” viata intima a unei molecule, a unui virus, a oului, surprins in momentul fertilizarii. Dispune, de asemenea, de un microscop de mare finete (fabricat special pentru celebrul fotograf de catre o societate germana), cu o distanta focala mai mica de un milimetru. Apoi, un scanner-electromicroscop, asistat de un computer, ultimele creatii ale tehnicii in domeniul camerelor numerice de luat vederi sau microscopul confocal au facut deopotriva posibila vizualizarea uimitoarelor secvente, aproape insesizabile, ale evolutiei embrionului.
          Echipamentul tehnic ultraperformant n-ar fi fost suficient fara un enorm bagaj de studii si cercetari teoretice premergatoare. Doi ani i-au fost necesari lui Lennart Nilsson pentru studierea modalitatii de a se folosi de aceste instrumete si, totodata pentru documentarea medicala propriu-zisa, lectura a sute de carti medicale si reviste stiintifice de specialitate. A fost nevoie sa inteleaga bine si sa asiste la folosirea de catre medici a endoscopului, instrumentul care permite interventia omului in interiorul organelor vii. Implicit, si-a format o echipa de colaboratori medici (germani, suedezi, americani), printre care profesorul Lars Hamberger, ginecolog celebru din Goteborg. A trebuit sa obtina si acordul de colaborare cu numeroase viitoare mame. A asistat la efectuarea de intreruperi de sarcina, la rezolvarea cazurilor de sarcina extrauterina si, mai ales, la examene endoscopice destinate verificarii starii de sanatate a fetusului; i se oferea prilejul sa plaseze un minuscul obiectiv la extremitatea endoscopului si sa filmeze organele asupra carora medicul se concentra: coloana vertebrala, sexul, plamânii, inima etc., aflate, in functie de vârsta sarcinii, in diferite stadii de dezvoltare.
          
          Secventa cea mai dificil de realizat
          
          Cel mai greu de surprins a fost momentul in care cochilia oului se rupe si lasa sa iasa embrionul. Aceasta imagine s-a realizat in laborator folosindu-se un ou fecundat extras dintr-o trompa (care ar fi condus la o sarcina extrauterina), scufundat intr-un lichid nutritiv specific. In acest stadiu, oul, care contine deja 120 celule, nu explodeaza intotdeauna (nici chiar in pântecul matern!). Pentru a favoriza asa-zisa explozie, in laborator trebuia mentinuta o lumina foarte scazuta si o temperatura constanta de 37 de grade C. Dar primele tentative ale lui Nilsson si ale asistentului sau s-au soldat cu esec. Asteptasera si pândisera zile si nopti in sir iesirea embrionului din ou. In van. Intr-un final, Nilsson a avut ideea sa scada mai mult intensitatea luminii si, dupa inca o noapte alba, in zori, asistentul a dat alarma: oul era pe jumatate crapat. A fost astfel posibila filmarea, pentru prima data, a… primului moment al nasterii fiintei umane.
          
          Când devine fetusul o veritabila fiinta umana?
          
          Este o intrebare pe care si-o pun oamenii de rând, oamenii de stiinta, reprezentantii bisericii… si, evident, si-a pus-o si Lennart Nilsson. Biserica invoca momentul impreunarii celor doua celule, unii oameni de stiinta plaseaza acest moment la doua zile dupa fecundare. Altii sustin ca in momentul in care apare prima bataie a inimii (adica in cea de-a 22-a zi de la fecundare) se poate vorbi de transformarea embrionului intr-o veritabila fiinta umana. Aceasta este si parerea lui Lennart Nilsson.