Autorii unui studiu mentionat in numarul trecut, publicat initial de Live Science si apoi in revista The Innovation, sustin ca o noua specie umana, si anume Homo longi sau Omul-dragon ar putea fi ruda noastra cea mai apropiata. Iata si alte argumente in sprijinul acestei teorii.
Cand si unde
Revenim la povestea descoperirii craniului, din urma cu 90 de ani de un barbat ramas anonim, care ar fi scos la iveala fosila craniana in timp ce lucra la podul Dongjiang din Harbin. Numai ca aceasta simpla informatie nu i-a satisfacut pe cercetatori, care, pentru a verifica exactitatea acesteia, au efectuat o serie de analize geochimice, au analizat fluorescenta cu raze X (XRF), elementele Pamantului Rar (REE) si izotopii de strontiu (o variatie a strontiului), pentru a investiga structura chimica unica a craniului.
In final, rezultatele au sustinut afirmatia barbatului: com-pozitia chimica a craniului omului-dragon s-a dovedit similara cu cea a fosilelor de la oameni si alte mamifere gasite in zona Harbin, care dateaza din epoca pleistocenului mijlociu pana in epoca holocenului.
In plus, au declarat cercetatorii, „resturile de sol din cavitatea nazala a craniului aveau chiar compozitii de izotopi de strontiu potrivite cu un miez de sediment forat langa podul Dongjiang. Echipa a datat, de asemenea, craniul analizand stratigrafia regionala (straturile de roca), ca apartinand din perioada formarii lantului montan Huangshan, care s-a petrecut intr-o perioada cuprinsa intre acum 309.000 si 138.000 de ani.
Cercetatorii au reusit sa restranga acea fereastra de timp preluand mostre minuscule din craniu pentru a examina rata de descompunere a elementului radioactiv uraniu, metoda care a relevat ca craniul are o vechime de cel putin 146.000 de ani, datand din epoca pleistocenului mijlociu.
Avand in vedere acest inter-val de timp, este posibil ca alte specii umane, inclusiv H. sapiens, sa fi interactionat cu H. longi, dupa cum sustin cercetatorii. In Pleistocenul mijlociu, Harbin era o campie inundabila impadurita. „La fel ca Homo sapiens, oamenii-dragon vanau mamifere si pasari si strangeau fructe si legume si poate chiar prindeau peste”, a declarat Xijun Ni, profesor de primatologie si paleoantropologie la Academia Chineza de Stiinte si Universitatea Hebei GEO si cercetatorul principal al studiului. Pe baza dimensiunii mari a omului Dragon, precum si a locatiei sale din nord-estul Chinei, cercetatorii au sugerat ca H. longi putea supravietui in medii dure si reci, ceea ce i-a ajutat pe oamenii-dragon sa migreze prin Asia.
Este Omul-Dragon chiar un Denisovan?
Analizele anatomice ale studiului sunt „bine facute” si „impresionante”, dar concluziile sunt „prea aventuroase”, au declarat pentru Live Science trei oameni de stiinta specializati in evolutia umana, care nu au fost implicati in studiu. Este posibil ca craniul sa fie o fosila Denisovana, au spus toti trei.
Dar cine sunt Denisovanii? Cu cativa ani in urma, oamenii de stiinta au finalizat secventierea intregului genom al unei specii de oameni arhaici numite denisovani. Existenta acestui grup uman arhaic a iesit la lumina in 2010, cand a fost studiat ADN-ul dintr-o fosila de os de deget si doi molari care au fost descoperiti in Pestera Denisova din Muntii Altai din sudul Siberiei, denumita Pestera Ursilor de catre locuitorii din zona.
Multi cred ca denisovanii „au evoluat dintr-o forma ancestrala numita Homo heidelbergensis/rhodesiensis, care s-a dispersat din Africa in urma cu aproximativ 600.000 de ani in Eurasia. „In Europa, Homo Heidelbergensis ar fi evoluat in neanderthalieni iar in Asia in denisovani”, declara pentru Live Science Silvana Condemi-Marseillet, medic la A. Universitatea din Marsilia, Franta.
Luand in considerare faptul ca denisovanii sunt cunoscuti si din Asia si ca perioada de timp in care denisovanii si craniul din Harbin se suprapune, este foarte posibil ca Omul-Dragon sa fie un denisovan, a spus ea. „Am citit cu atentie studiul anatomic si filogenetic”, a spus Condemi. „Datele publicate ma determina sa iau in considerare aceasta fosila ca o fosila speciala care ar putea fi un Denisovan” Antonio Rosas, paleobiolog la Muzeul National de Stiinte Naturale din Spania, a fost de acord ca craniul apartine probabil unui denisovan.
El a adaugat ca autorii ar fi putut acorda prea multa greutate anumitor trasaturi faciale evoluate de pe craniu. „Aceste trasaturi morfologice ale fetei pot fi, de fapt, caracteristici primitive mostenite de la un stramos comun”, a spus Rosas. „Ca urmare… craniul Harbin ar putea fi asociat fie cu clada umana moderna, fie cu clada Neanderthal”. (O clada include specii care au un stramos comun.) Un test 3D suplimentar, cunoscut sub numele de analiza morfometrica geometrica, ar putea face lumina asupra identitatii craniului, a declarat Fernando Ramirez Rozzi, director de cercetare specializat in evolutia umana la Centrul National Francez pentru cercetari Stiintifice din Paris. Aceasta analiza le permite oamenilor de stiinta sa compare sute de trasaturi simultan si sa determine care trasaturi sunt cele mai importante pentru a distinge un nou grup.
In concluziile studiului, cercetatorii considera ca „Craniul Harbin este unul dintre cele mai bine conservate dintre toate fosilele umane arhaice, iar varsta sa estimata din Pleistocenul mijlociu il plaseaza ca un contemporan asiatic al descendentei H. sapiens, H. neanderthalensis si Denisovan.
Craniul este urias ca dimensiune, iar combinatia sa distinctiva de trasaturi in bolta craniana si fata il diferentiaza de H. sapiens si H. neanderthalensis, precum si de specia anterioara H. heidelbergensis/H. rhodesiensis. In schimb, arata cele mai mari asemanari cu fosilele chineze din Pleistocenul mijlociu, cum ar fi Hualongdong, Dali si Jinniushan. Acest lucru este confirmat de analize filogenetice care plaseaza aceste fosile chinezesti din Harbin ca parte a grupului sora cu H. sapiens.
Analizele noastre sugereaza, de asemenea, o potentiala legatura intre craniul Harbin si mandibula Xiahe, o fosila atribuita descendentei Denisova. Locatia nordica a sitului Harbin are, de asemenea, implicatii pentru capacitatile de adaptare umane din Pleistocenul mijlociu, deoarece, chiar si in interglaciarul actual, aceasta regiune are temperaturi de iarna in medie de peste 16ºC sub zero. Dimensiunea foarte mare a individului Harbin (judecat dupa dimensiunea craniului) poate indica adaptarea fizica la astfel de conditii”.
Desi exista putine fosile Denisovane cunoscute oamenilor de stiinta, ar fi posibil sa comparam trasaturile dintelui din craniul Harbin cu cele atribuite denisovanilor, a adaugat Ramirez Rozzi. Cu toate acestea, cercetatorii studiului au spus ca au considerat ca craniul era un Denisovan.
„Cred ca fosila din Harbin ar putea fi cu siguranta un Denisovan, sugerat de molarul foarte mare cu radacini puternice si de relatia filogenetica stransa cu osul maxilar Xiahe (din nordul Tibetului), care ar putea fi Denisovan”, a spus Stringer. „Dar pana cand nu avem un genom Denisovan complet cu un craniu complet (sau mai bine zis, un schelet complet!), nu putem rezolva aceasta intrebare in mod corespunzator, ci doar despre probabilitati”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii