A vrut sa fie domn al Moldovei, si la un moment dat, pentru scurt timp a si devenit, dar nu se poate spune ca a reusit in aceasta intreprindere. Acest nenoroc a fost poate norocul lui, norocul culturii romane care a dat tarii un Principe si un soldat, un academician si filozof, muzician si om de stiinta, la un loc. Exact acum 340 de ani, pe 26 octombrie 1673, intr-o familie de razesi de la Silisteni, in tinutul Falciului (azi – judetul Vaslui) s-a nascut Dimitrie Cantemir. Tatal, Constantin Cantemir, a devenit la un moment dat domn al Moldovei (1685-1693), mama, Ana Bantas, femeie invatata, moare de tanara, lasand orfani doi fii, pe Antioh si pe Dimitrie. Dandu-si seama de inclinatiile fiului sau, Constantin-Voda aduce din Muntenia pe calugarul Ieremia Cacavela, om de mare cultura, caruia ii incredinteaza educatia lui Dimitrie.
Spre deosebire de adolescentii de azi, savantul de mai tarziu isi desavarseste pregatirea literara, filozofica, de limba latina si greaca, de retorica si logica, inca de la 12 ani. La 15 ani, in 1688, anul in care apare Biblia lui Serban Cantacuzino (retiparita la 300 de ani de la aparitie, la Bucuresti), Dimitrie Cantemir ajunge la Constantinopol ca gaj pentru credinta tatalui sau. Aici, invata limbile turca, araba, persana, franceza si italiana, studiaza filozofia, etica, logica, istoria, geografia si muzica.
In 1693, la moartea tatalui sau, boierii il cheama sa fie domn al Moldovei, dar Cantemir este domn doar o luna, neoficial, pentru ca turcii ii dau credit lui Constantin Brancoveanu (Domnul Tarii Romanesti) si nu-l recunosc, impunandu-l la scaunul Moldovei pe Constantin Duca. In acelasi an, Dimitrie Cantemir se retrage la Constantinopol, ca exilat. Aici isi face relatii si se imprieteneste cu multi demnitari si invatati turci, reusind in acest fel sa patrunda in bibliotecile si arhivele inaccesibile crestinilor, unde studiaza manuscrisele si cronicile turcesti. In decursul celor 22 de ani de sedere la Constantinopol, Cantemir ajunge sa cunoasca foarte bine istoria si cultura popoarelor musulmane, pe care le-a infatisat ulterior in lucrari de o mare valoare stiintifica.
Principe si carturar
Prin operele dedicate popoarelor orientale, Dimitrie Cantemir devine primul nostru orientalist de valoare europeana. In luna august 1698 i se tipareste la Iasi lucrarea Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul (in romaneste si greceste), carte care face din Cantemir intemeietorul filozofiei romanesti. In 1705, cartea avea sa fie tradusa in araba.
In 1700 termina de scris Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Imaginea stiintei sacre care nu se poate zugravi, in traducere romana Metafizica, 1928), opera scrisa in latineste la Constantinopol. In aceasta lucrare, Cantemir pune in discutie principalele probleme ale filozofiei din vremea lui (teoria cunoasterii, teoria atomilor si a originii materiei, problema timpului etc). Cam tot atunci scrie Compendiolum universae logices institutiones (Prescurtare a sistemului logicei generale) cunoscuta sub numele de Logica, conceputa in limba latina, lucrare aparuta la noi in 1883, tiparita de Societatea Academica Romana. Inventand un nou sistem de notatie muzicala, Cantemir compune in 1703 un tratat de muzica turceasca, pe care-l dedica sultanului Ahmed al III-lea, in baza caruia pana azi este citat printre clasicii muzicii turcesti: Tarifu ilmi musiki ala vegni maksus (Explicarea muzicii teoretice pe scurt). Fragmente apar Paris in 1907, iar la noi in 1910. 1705 este anul in care Dimitrie Cantemir scrie Istoria Ieroglifica "adevarat Roman de Renard romanesc insa cu scopuri polemice" cum scrie G. Calinescu, in Istoria literaturii romane. Este vorba despre o istorie secreta alimentata de rivalitatea dintre Cantemiresti si Brancovenesti. Este a doua lucrare conceputa in limba romana. Trec aproape 200 de ani pentru a fi tiparita si in Romania, pentru prima oara in 1883, de catre Academia Romana!
In 1710 dobandeste, in fine, tronul Moldovei, dar doar pentru un singur an. Ajuns Domn, Cantemir nu devine un principe marioneta a Portii Otomane, ci lupta impotriva stapanirii! Curioasa atitudine daca incercam sa comparam cu vremurile de azi! Pentru a-si atinge scopul, Cantemir se aliaza cu Rusia, considerand ca aceasta este singura tara vecina care poate ajuta Moldova sa-si castige independenta. Inca de pe vremea cand se afla la Curtea Otomana, Dimitrie Cantemir trata cu Petru Tolstoi, ambasadorul Rusiei pe langa Sultan, caruia ii fagaduise ca in cazul unui razboi intre Imperiul Tarist si cel Otoman, el va trece de partea Rusiei. Semneaza cu Petru I tratatul de la Lutk pentru a pecetlui aceasta promisiune. Numai ca dupa infrangerea Tarului de la Stanilesti, Cantemir paraseste Moldova pentru a se stabili definitiv in Rusia. Cand turcii ii cer Tarului sa-l extradeze pe "rebelul principe al Moldovei", Petru I raspunde cu o mare distinctie, asa cum a notat insusi Cantemir: "As putea sa dau turcilor toata tara pana la Kursk, pentru ca imi ramane speranta de a o recupera, dar nu pot in nici un mod sa frang credinta si sa extradau pe un principe care pentru mine si-a lasat principatul; caci este cu neputinta a repara onoarea ce o data s-a pierdut". Cuvintele unui mare conducator care ar putea sa fie pilda si stapanirilor din zilele noastre.
Un alt reper important este 1714, anul in care, pe 11 iulie, Cantemir este ales membru al Academiei din Berlin, o inalta societate stiintifica infiintata de Leibniz si patronata de regele Prusiei. In diploma acordata cu acest prilej se subliniaza rarul exemplu ca un principe – prin definitie ostas si om politic – sa-si consacre talentul si eforturile cercetarii stiintifice. Este prima data cand un roman devine membru al unui important for stiintific din strainatate, fapt care consemneaza, de altfel, afirmarea culturii romanesti pe plan european. In 1716, Cantemir scrie Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae (Descrierea statului vechi si contemporan al Moldovei), lucrare care apare la noi pentru prima data – tot in limba latina – in 1872, tiparita de Societatea Academica Romana.
Este prima carte a lui Cantemir care ne facea cunoscuti opiniei publice occidentale si care intra in circuitul cultural european, la cateva decenii dupa publicarea textului latinesc, in diverse traduceri, care au precedat cu mult transpunerea lucrarii in limba romana (in 1769 aparea la Hamburg o traducere in limba germana, peste doi ani o a doua editie la Frankfurt si Leipzig, 1771; in 1789, la Moscova, o traducere ruseasca). Cam in acelasi timp, Cantemir redacteaza Incrementa atque decrementa aulae othomanicae (Cresterea si descresterea Curtii Otomane), lucrare care avea sa trezeasca un mare interes in Rusia si Europa pentru ca informatiile veneau din partea unuia dintre cei mai buni cunoscatori ai istoriei musulmane. Tradusa in engleza (la Londra in 1734), in franceza (la Paris in 1743) si in germana (la Hamburg in 1745), lucrarea era, dupa cum spunea traducatorul german, o carte care nu-si are perechea!
In anul 1717 concepe Historia moldo-vlahica (inedita), o lucrare de 96 pagini, scrisa in limba latina, care demonstreaza romanitatea poporului roman, unitatea de origine si de limba, continuitatea lui pe teritoriul vechii Dacii. Culmea este ca in acea perioada Cantemir se afla la Kiev, casatorit cu printesa Anastasia (16 ani), si alaturi de Tarul Petru I care il face senator, consilier intim, in aceasta calitate participand direct la conducerea imperiului. Marele carturar roman se stinge din viata pe 21 august 1723, rapus de un diabet (!), la mosia Dimitrievka, pe care i-o daruise Tarul si care purta numele sau. Este inmormantat la Moscova, la 1 octombrie 1723, in mica biserica Sf. Constantin si Elena, cladita de el, alaturi de prima lui sotie, Casandra Cantacuzino, si fiica lui, Smaragda. Osemintele lui Dimitrie Cantemir, aduse in Romania in 1935, odihnesc azi la biserica Trei Ierarhi din Iasi. Unde, din pacate, nu au loc pelerinaje anuale gigant, cum Dimitrie Cantemir ar merita.
In fine, nu putem incheia aceste randuri fara sa amintim efortul gigantic, si din pacate singular al unui adevarat filozof si carturar roman contemporan, Constantin Barbu. Profesorul Barbu este cel care a reusit sa tipareasca Opera integrala a marelui Dimitrie Cantemir, dupa ce a obtinut aprobarea autoritatilor din Rusia de a scana color toate scrierile sale aflate la Moscova. Dar despre aceasta odisee, cu alta ocazie.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii