Pe urmele unui genial cercetator americano-român

          Cum putem imita Universul
          
          În numarul anterior al „Magazinului”, v-am prezentat câteva aplicatii practice si implicatii ale teoriei constructale elaborate de inginerul Adrian Bejan, american de origine româna, ale carui cercetari au declansat deja o adevarata revolutie mondiala în inginerie. De fapt, cum s-ar spune, el a pus piatra de temelie a unui edificiu ce se va desavârsi in multi ani de-acum înainte.

          Cum putem imita Universul
          
          În numarul anterior al „Magazinului”, v-am prezentat câteva aplicatii practice si implicatii ale teoriei constructale elaborate de inginerul Adrian Bejan, american de origine româna, ale carui cercetari au declansat deja o adevarata revolutie mondiala în inginerie. De fapt, cum s-ar spune, el a pus piatra de temelie a unui edificiu ce se va desavârsi in multi ani de-acum înainte. Aceasta, si pentru ca ideea relevata de compatriotul nostru emigrat în SUA se regaseste, practic, pretutindeni în natura, în Univers: pornind de la un element matricial si multiplicându-l de n ori, se va obtine forma ideala, capabila sa dea randament maxim, cu un consum minim de energie. Sa ne gândim doar la ADN-ul uman, de exemplu…
          Toate sistemele energetice, vii sau nevii, par a se supune legilor unei geometrii optimale, cizelata de-a lungul timpului. Evident, copacii dintr-o padure sunt diferiti între ei. Dar, pentru Adrian Bejan, „diversitatea coexista în mod pasnic cu urmatorul determinism: nivelul de performanta nu variaza prea mult, în functie de micile variatii ale design-ului”. Sectiunea optima pentru un vas prin care circula seva este un cerc, performantele fluxului respectiv ramânând aproape neschimbate, daca aceasta sectiune deviaza de la forma circulara. Asadar, desi diferiti, toti copacii sunt cvasi-perfecti. Dar cum se poate ca Natura, evaluata din perspectiva strict stiintifica, sa se comporte ca un genial inginer, desi nu are nici finalitate, nici vointa proprie. Pentru ca, vine un posibil raspuns, de-a lungul erelor, ritmul evolutiei speciilor a selectionat treptat formele cele mai adaptate. Totusi, batrânul Darwin nu mai reuseste sa ofere explicatii complete, întrucât criteriul de adaptare nu a fost definit si din punct de vedere fizic. O face, mai nou, teoria constructala.
          
          De la corpul uman, la zborul pasarilor
          
          Plamânii umani, penele pasarilor, crapaturile solurilor uscate – toate structurile vii sau inerte se supun acelorasi reguli constructive. Acestea explica, de pilda, de ce diametrele vaselor sangvine din corpul nostru se micsoreaza cu un coeficient constant la fiecare ramificatie, de ce pasarile zboara în stoluri sau de ce albiile râurilor sunt semicirculare. Mai mult decât atât, pe baza teoriei sale, Adrian Bejan a putut indica raportul dintre talie si energia consumata de diferite animale, de la soarece, la elefant, pe cel dintre talie si ritmul cardiac, aproape acelasi la toate animalele sau pe cel dintre greutate si viteza de zbor, de la tântar si musca, la oricare specie de pasari. Potrivit cercetatorului americano-român, în fiecare dintre aceste cazuri „distributia optima a imperfectiunilor este principiul care genereaza forma”. Fie si enuntate fugitiv, exemplele de mai sus demonstreaza ca niciodata pâna acum o teorie nu a „îmbracat”, într-un singur principiu, sisteme atât de numeroase si de diverse. Mai ales ca, desi jocul constructal la scari diferite poate parea foarte abstract, el nu se îndeparteaza de solutiile concrete schitate de natura.
          
          Forma care naste forma
          
          Oare sa fi descoperit Adrian Bejan însusi secretul frumusetii si al diversitatii formelor existente în natura? Cu certitudine, nu, caci misterul creatiei este apanajul Divinitatii, dar el rosteste o parte din adevarul ascuns în forme, calcând pe urmele ilustrilor initiati în asa-numitele proportii divine. De la cultul magnificului „numar de aur”, la selectia naturala, trecând prin genetica sau prin geometria fractala, cercetatorul se adânceste într-o cautare veche de când lumea. Adica ceea ce au încercat dintotdeauna artisti si filosofi, matematicieni si naturalisti, fizicieni si informaticieni: sa ridice valul aparentelor, pentru a afla principiul general si generator, legea universala a morfologiei naturale, forma care naste forma. Un spectacol rarisim, fascinant, al jocurilor armoniei, pe care merita cu prisosinta sa-l contemplam, într-un articol viitor, când ghid ne va fi un alt inginer român. Deocamdata, sa privim în tacere câteva geniale capodopere naturale, a caror punere în imagine a intuit-o Adrian Bejan, prin teoria sa constructala!