„Facerea lumii” undeva, in Oceanul Atlantic

          Un fenomen natural rarisim, extraordinar de spectaculos, a fost observat pe viu, chiar în zilele noastre
          
          Calatorie în timp
          
          Fantasticul spectacol a început pe 15 noiembrie 1963, la sud de Islanda, în plin Atlantic: o coloana de vapori si cenusa s-a ridicat din apele oceanului, pentru a se transforma dupa câteva zile într-o gura imensa ce varsa fum spre cer, pâna la peste 10 kilometri înaltime. Imaginea în permanenta transformare, fascinanta si terifianta pentru ochii muritorilor, a durat aproape patru ani.

          Un fenomen natural rarisim, extraordinar de spectaculos, a fost observat pe viu, chiar în zilele noastre
          
          Calatorie în timp
          
          Fantasticul spectacol a început pe 15 noiembrie 1963, la sud de Islanda, în plin Atlantic: o coloana de vapori si cenusa s-a ridicat din apele oceanului, pentru a se transforma dupa câteva zile într-o gura imensa ce varsa fum spre cer, pâna la peste 10 kilometri înaltime. Imaginea în permanenta transformare, fascinanta si terifianta pentru ochii muritorilor, a durat aproape patru ani. Din respiratia nervoasa a monstrului teluric, care a deversat milioane de metri cubi de magma, a luat nastere o insula virgina cu suprafata de numai 2,8 km2. A fost botezata Surtsey, adica „Insula lui Surt”, zeul focului la islandezi.
          Ca fenomen geologic, Surtsey este însa o sora mai mica a Insulei Islanda, deoarece ambele au aparut în acelasi fel, dintr-o imensa falie ce serpuieste pe fundul Atlanticului, de la nord la sud. În cazul de fata, magma scursa permanent prin fisurile submarine (si care a generat un lant de munti oceanici) si-a scos crestetul deasupra apei, oferindu-ne astfel sansa unei calatorii, cel putin „de laborator”, spre începuturile planetei.
          
          Selena din Atlantic
          
          Spre deosebire de erele geologice guvernate de apa, foc si pamânt, fertilizarea micii insule
          s-a petrecut foarte repede, încântându-i pe cercetatori. Dupa calmarea eruptiei, cei care s-au aventurat pe Surtsey au descoperit un peisaj selenar. Putin câte putin, gura de foc fusese astupata, ramânând în loc un desert de cenusa si nisip, rezultat din macinarea lavei solidificate, datorita actiunii vântului si a apelor oceanului, întins presarat cu blocuri de bazalt rotunjite prin framântarea valurilor. Totusi, „prelucrarea” peticului de uscat nu a luat sfârsit o data cu încheierea activitatii vulcanice. Pâna în prezent, furtunile violente au facut ca insula sa piarda mai mult de jumatate din suprafata initiala. Cu toate acestea, specialistii NASA care au studiat fenomenul estimeaza ca Surtsey ar trebui sa traiasca înca vreo câteva sute de ani. Cu conditia ca ea sa nu fie spulberata de o explozie devastatoare. Temere argumentata de formarea unui mic crater, în 1999, prin care tâsnesc vapori de apa, ca dovada ca vulcanul nu doarme decât cu un ochi…
          
          Plante calatoare, în regatul pasarilor
          
          Pe Surtsey, ecologistii pot urmari, în întereaga ei splendoare, colonizarea unui desert totalmente uscat si virgin, cu o adevarata simfonie de plante si animale. Primii sositi au fost gramineele si arbustii iubitori de nisip si de mediu sarat. Transportate de ocean, de vânt si de pasari, semintele au traversat strâmtoarea ce desparte mica insula de Islanda, apoi fiecare specie s-a reprodus si s-a extins, în prezent cele 45 de specii vegetale ocupând circa o cincime din sol. Totusi, pâna când întreaga suprafata ar putea fi acoperita de plante, ar trebui sa mai treaca un secol sau doua. Între tulpinile verzi, numeroase insecte si-au gasit mediul de viata ideal, însa adevaratii stapâni sunt pe insula pasarile. Instalate pe faleza, garia, petrelul, pescarusii ajuta plantele sa creasca, fertilizând solul cu dejectiile lor. Pe masura ce vegetatia se extinde, si alte zburatoare vin sa cuibareasca aici. Deocamdata, opt specii si-au stabilit domiciliul pe Surtsey, fiind vizitate permanent de alte peste treizeci. O dovada palpabila, profitabila pe tarâm stiintific, dar si încarcata de o semnificatie aparte – ca viata reprezinta elementul care da frumusete lumii, Universului, mai devreme sau mai târziu.