V-ati intrebat vreodata cum ar fi sa stati relaxati in fotoliu, intr-o zi caniculara de vara si, fara macar sa va ridicati, aerul conditionat sa porneasca, la un simplu gand al dumneavoastra? Sau, avand in maini pungi cu cumparaturi, fiindca tocmai ati iesit din magazin, portbagajul masinii sa se deschida singur, fara sa fiti nevoiti sa puneti toate plasele jos? Oricat ar parea de incredibile, asemenea situatii vor intra, foarte curand, in viata cotidiana, de ele urmand sa beneficieze nu doar copiii sau nepotii nostri, ci chiar si noi! Cel putin asa ne asigura cercetatorii de la Honda Research Institute, care au reusit sa puna la punct un robot actionat prin forta gandului uman.
Inventia, ce pare desprinsa din filmele science-fiction, si-a demonstrat deja viabilitatea si savantii japonezi sustin ca imbunatatirea ei va reprezenta o solutie ideala, mai ales pentru oamenii in varsta sau cei cu dizabilitati fizice.
Prima interfata „creier-masina”
Ajutorul de nadejde al acestor persoane va deveni robotul Asimo. Creat in urma cu cativa ani in Japonia, simpaticul personaj humanoid are doar 130 cm inaltime dar fabricarea lui a costat cateva milioane de dolari. Este, se apreciaza, cel mai dezvoltat robot existent la ora actuala: se poate deplasa cu ajutorul celor doua picioare, poate urca scarile chiar, vorbeste fluent mai multe limbi de circulatie internationala si prepara cocktailuri precum cel mai talentat barman.
Mai mult, anul trecut el si-a dovedit si inclinatia catre muzica, dirijand orchestra simfonica din Detroit. Inzestrat cu doua camere video, pe post de „ochi” si cu 34 de motorase miniaturale, robotul poate executa o serie intreaga sarcini casnice. Specialistii de la Honda spera ca pana in 2020 Asimo sa fie fabricat in serie, devenind un ajutor de nadejde in gospodarie, la fel ca in romanele faimosului scriitor al carui nume l-a imprumutat, in parte – Isaac Asimov.
Demonstratia facuta saptamana trecuta de inventatorii robotului-minune nu a fost, cum au crezut multi, o pacaleala de 1 aprilie, ci, am putea spune, un pas in viitor. Simpaticul Asimo a efectuat diverse sarcini, executand ordinele unui cercetator. Doar ca a-ceste ordine nu au venit pe cale verbala, ca pana acum, ci mentala: cercetatorul nipon a purtat pe cap o casca electronica, ce permitea purtatorului sa controleze robotul exclusiv prin forta gandului! Pentru aceasta, persoana in cauza trebuie sa se gandeasca doar ca ar face ea insasi miscarea respectiva – de pilda ca toarna apa intr-un pahar.
Casca reprezinta prima „interfata creier-masina” care combina doua tehnici diferite pentru a inregistra activitatea cerebrala. Senzorii din casca detecteaza semnalele electrice transmise prin scalp, la fel cum procedeaza un electroencefalograf obisnuit. Savantii au combinat aceasta metoda cu o alta tehnica, numita spectroscopie in infrarosu, ce poate fi folosita pentru monitorizarea modificarilor aparute in fluxurile sangvine din creier. Activitatea cerebrala receptata in casca este inregistrata si transpusa, sub forma unor semnale electrice, intr-un computer ce foloseste un program special pentru a identifica miscarea la care s-a gandit persoana in cauza. Ulterior, computerul va trimite un semnal robotului, dictandu-i sa execute miscarea. De obicei, sunt necesare doar cateva secunde pentru ca gandul omului sa devina actiune a robotului.
Deocamdata, cei de la Honda sustin ca tehnologia nu este pregatita pentru uzul general, intrucat modelele cerebrale difera foarte mult, de la individ la individ si, pentru ca tehnologia sa fie functionala activitatea creierului trebuit sa fie mai intai analizata, timp de cateva ore. O alta imbunatatire ar viza echimamentul, care va fi miniaturizat, asa incat casca sa poata fi purtata si in timpul miscarii. Singurul inconvenient ar fi, in opinia profesorului Klaus-Robert Müller, de la Universitatea Tehnica din Berlin, acela ca modificarile de flux sangvin ar avea o utilitate practica redusa pentru controlarea unui robot, intrucat semnalul se schimba foarte incet – robotului ii sunt necesare sapte-noua secunde pentru indeplinirea ordinului primit.
Gabriel TUDOR
Comentarii