De peste patru decenii robotii sunt conceputi pentru a suplini inteligenta oamenilor, dar mari progrese nu s-au facut în acest sens. Avem în schimb roboti care sunt proiectati pentru a suplini muncile oamenilor. S-au scurs cincizeci de ani de la previziunea lui Arthur C. Clarke, expusa în scenariul filmului 2001: Odiseea spatiala, si anume aceea ca în 2001 vom conversa cu roboti-computere neuronale. Timpul a trecut, dar nici pâna în ziua de azi nu avem acea generatie superioara de computere, construite dupa modelul creierului uman. Si despre roboti s-au facut predictii spectaculoase, cam în aceeasi perioada de timp, când se vorbea despre armate de umanoizi robotizati.
E suficient sa ne aducem aminte de R2-D2 din filmul Star Wars din 1980 al lui George Lucas. Azi avem, în schimb, cercetari pentru tot felul de robotei în stare sa îndeplineasca mici activitati „umane”, un fel de ajutoare computerizate care ar putea fi bune pe lânga casa omului. Avem, câini care dau din coada, însotitoare de hotel, prezentatoare în muzeu. Toti, robotei simpatici, si cam atât. Nici urma de HAL, computerul „uman” din Odiseea spatiala!
Drona terestra
Dar cercetarile continua, pe masura ambitiilor, e drept, deocamdata cam mici. O asemenea ambitie îi anima pe cercetatorii de la Starship Technologies din Londra care au pus la punct o „drona terestra” auto-condusa care ar trebui sa fie operationala pe strazile Londrei. Testele au început în Greenwich, dar vor ajunge si în New York. Robotul-cutiuta are sase roti care actioneaza independent si se poate deplasa cu o viteza maxima de 4 km/h (adica viteza de deplasare a unui om), stiind sa traverseze singur strada si sa evite obstacolele.
El a fost proiectat si pentru a se evita cazurile în care cineva ar încerca sa-l „salte” de pe strada (împreuna cu livrarea aferenta), în aceste posibile situatii, robotul alerteaza operatorul si face o fotografie a hotului. Robotul a fost inventat de co-fondatorii Skype, Ahti Heinla si Janus Friis, care spera ca acesta sa poata face livrari ale unor pachete de maximum 9 kg, indiferent unde s-ar afla clientul în Londra.
Masinuta nu a primit înca un nume, dar, spre deosebire de robotii umanoizi cu care ne-au obisnuit cercetatorii japonezi, robotul britanic are forma unui cub functional, cu un compartiment pentru pachetele care urmeaza sa fie livrate, de marimea maxima a doua pungi de alimente de la market. Clientul poate suna pentru o livrare, iar robotul aduce comanda într-o perioada cuprinsa între 5 si 30 de minute, costul deplasarii fiind de o lira sterlina. Marfa livrata este închisa în compartiment si doar clientul o poate deschide, containerul folosind o aplicatie de pe telefonul mobil.
Tot prin acea aplicatie, clientul poate vizualiza în fiecare moment traseul robotului. Drona-terestra a fost proiectata pentru a face deplasarile complet independent, dar deocamdata, pentru testele de început, ea este controlata pe jumatate de un operator uman. Masinaria este complet conectata la internet.
În privinta eficientei, proiectantii cred ca drona si-ar îndeplini misiunea de livrare cu un cost evaluat între 10 si 15 ori mai mic decât modalitatile alternativelor umane. În privinta mediului, robotul, fiind alimentat de o baterie, are zero emisii CO2, spre deosebire de vehiculele care efectueaza acest gen de livrari. Proiectantii vorbesc despre o viziune cu trei zerouri în cazul dronei terestre: zero cost, zero timp de asteptare si zero impact asupra mediului. „Vrem sa facem în domeniul livrarilor locale ceea ce a facut Skype în domeniul telecomunicatiilor” declara cei de la Starship Technologies.
Patrule de roboti în aeroport
Aeroportul orasului Shenzhen este unul din aeroporturile cu cele mai mari traficuri aeriene din China, motiv pentru care cercetatorii chinezi au avut ideea de a „planta” roboti care sa patruleze pe unul dintre terminalele sale. Potrivit publicatiei „Ziarul Poporului”, acesti roboti, care au primit numele de „Anbot” au „un aspect ovoidal si nu prea umanoid, care aminteste mai mult de R2-D2 din seria Razboiul Stelelor sau de Dalek din Doctor Who. Fata unui astfel de robot dispune de un ecran digital si de o camera cu rezolutie înalta care poate capta imagini ale calatorilor pentru a fi analizate”.
Roboti cu inteligenta artificiala
Prin urmare, noteaza Agerpres, „functia robotului este, pentru moment, foarte asemanatoare celei a unei camere de supraveghere video. Robotul se poate însa deplasa cu o viteza de pâna la 18 km/h si, în plus, are si o „arma de aparare”, un brat situat în partea sa inferioara care poate emite impulsuri electrice. Anbot, realizat de o universitate chineza din orasul Changsha, poate, de asemenea, sa caute substante explozive, arme si stupefiante, iar pretul sau este în jur de 100.000 yuani (13.300 euro).
Nu cu mult timp în urma, în Japonia s-a desfasurat Salonul de electronica CEATEC (Expozitia Combinata a Tehnologiilor Avansate). Cu acea ocazie, au fost expuse tot felul de creaturi utile si nume simpatice, de care japonezii sunt atât de atrasi. Mini Kirobo, RoboHon, Lin-Chan sau Robopin sunt doar câtiva dintre robotii care au atras atentia. Dupa cum informeaza Agerpres robotul Lin-Chan (de la Sharp) poate, de exemplu, sa porneasca aerul conditionat daca i se spune ca este prea cald, explica unul dintre proiectanti, Masaki Takeuchi. Marimea (15 cm) si forma robotului au fost alese astfel încât acesta sa fie vizibil în casa, dar sa nu aiba o prezenta atât de semnificativa încât sa încurce locatarii. La 15 cm se poate însa întâmpla sa cam calci pe el, daca nu esti suficient de atent…
Pe de alta parte, Toyota recunoaste ca robotul sau Mini Kirobo, nu este inteligent. El poate sa converseze sau sa dea informatii pentru ca are un sistem de telecomunicatii fara fir cu un server care concentreaza toate datele si algoritmii pentru analiza si raspuns. Fujitsu, care a conceput Robopin, spune ca „inteligenta artificiala nu este aplicabila numai acestor creaturi” care imita mai mult sau mai putin omul sau animalele, ci si tuturor aparatelor din viata cotidiana. Sigla AI (inteligenta artificiala) apare deseori pentru a lauda „capacitatile intelectuale” ale unor obiecte care încearca sa imite inteligenta oamenilor, caci despre depasire deocamdata nu se poate vorbi. Si asta deoarece, asa cum spunea si un inginer japonez, „facultatea de a judeca de la caz la caz în functie de un numar incomensurabil de parametri luati în calcul de creierul uman este înca departe de a fi egalata de masina”. Asadar, pâna la robotii „neuronali” de tipul HAL, mai avem de asteptat. Pâna atunci, ne amuzam cu roboteii-casnici.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii