Cand vorbim despre telefoanele inteligente (smartphone) si aplicatiile lor stim unde am ajuns: in parcuri, in tramvai, metrou, pe strada, in restaurant, la intalniri amoroase sau la medic, stam cu ochii tintiti in telefon, trimitem si citim mesaje pe Facebook, fotografiem, inregistram. Suntem fericiti? Creatorii acestor aplicatii au constiinta incarcata.
Nu ca pentru utilizatorul cotidian de pe glob ar avea vreo insemnatate, ei sunt fericiti cu jucariile ascultatoare si colorate, dar cei care au creat tehnologii si aplicatii care au contribuit la succesul unor companii precum Google, Twitter sau Facebook au ales acum sa se deconecteze de la internet, constienti fiind de „lumea” pe care au creat-o, o adevarata „distopie” a telefoanelor mobile inteligente, dezicandu-se, macar declarativ, de propriile lor creatii intr-atat incat isi trimit copiii la scoli unde folosirea telefonului mobil sau a tabletei si chiar a laptopului este interzisa. Publicatia The Guardian, preluata de Agerpres, prezenta la sfarsitul anului trecut cateva opinii ale unor specialisti IT.
Economia atentiei
Justin Rosenstein, 34 de ani, este unul dintre expertii care au ajuns la concluzia ca este mai bine sa se tina departe de propriile creatii si de creatiile colegilor lui. Spune ca „si-a programat sistemul de operare al laptopului sa-i blocheze accesul la Reddit, s-a blocat singur pe Snapchat, aplicatie pe care o compara, nici mai mult, nici mai putin, decat cu heroina ca putere de a genera dependenta si si-a impus limite cu privire la modul de folosire a retelei Facebook”. Mai mult, el si-a restrictionat accesul la retelele de socializare si la alte tehnologii care genereaza dependenta. Rosenstein avertizeaza in special asupra „like”-urilor de pe Facebook, pe care le considera, folosind o sintagma eufemistica, drept „niste semnale stralucitoare de pseudo-placere”. Si stie ce spune, de vreme ce el a fost inginerul de la Facebook care a creat butonul de like!
La mai bine de un deceniu de munca la perfectionarea aplicatiilor, Rosenstein a trecut in tabara mica dar in crestere a „ereticilor” din Silicon Valley care avertizeaza cu privire la pericolele asa-numitei „economii a atentiei” si anume „a aplicatiilor si continutul online creat special in functie de cerintele producatorilor de reclame pentru monetizarea pasiunilor si intereselor utilizatorilor de social media”. Este vorba despre un management al unei surse umane care este atentia, pe calapodul teoriilor economice. De pilda, functia de „like” a Facebook a avut un succes imens, in timp ce Facebook nu avea de facut altceva decat sa adune datele necesare pentru a genera profilul de consumator al fiecarui utilizator al sau, informatii pe care apoi le vinde agentiilor de publicitate. Ideea butonului de like a fost adoptata si de Twitter, care a trecut la „inimioare” in loc de like, de Instagram si de numeroase alte aplicatii si site-uri.
Leah Pearlman, care in urma cu un deceniu era manager de produs la Facebook si membra a echipei care a creat butonul de „like”, colega cu Rosenstein, acum in varsta de 35 de ani, a confirmat ca si ea a devenit dezinteresata de like-urile pe care le primeste pe Facebook sau de alte bucle de feedback concepute pentru a genera dependenta, „instalandu-si un program la browserul de web pentru a nu mai primi alerte de pe fluxul de stiri de la Facebook. „Unul dintre motivele pentru care consider ca acest subiect este cu atat mai important pentru noi pentru ca noi am putea fi ultima generatie care isi mai aminteste cum era viata inainte de retelele de socializare”, spunea Rosenstein. Acum programatorii aplicatiilor par sa fie preocupati de efectele psihologice pe care aceasta noua tehnologie le are asupra oamenilor care, conform studiilor, isi „butoneaza” smartphone-ul de 2.617 ori pe zi!
In prezent, au inceput sa fie auzite voci care avertizeaza ca, „pe langa faptul ca genereaza dependenta, aceasta tehnologie a dispozitivelor mobile contribuie la limitarea severa a abilitatii oamenilor de a ramane concentrati asupra activitatilor pe care le desfasoara si chiar la scaderea IQ-ului. Un studiu recent ajungea la concluzia ca simpla prezenta a smartphone-urilor afecteaza capacitatea cognitiva – chiar daca respectivul dispozitiv este oprit”.
Manipularea reactiilor
Anul trecut, designeri, programatori si investitori din domeniul IT&C din toate partile lumii s-au intalnit intr-un centru de conferinte de pe tarmul Golfului San Francisco, unde au platit cate 1.700 de dolari pentru a invata cum sa-i manipuleze pe oameni in asa fel incat sa-i faca sa le foloseasca constant produsele si serviciile, dupa cum transmite Agerpres. Cursul a fost tinut de organizatorul conferintei, Nir Eyal, un tanar de 39 de ani, autor al cartii „Hooked: How to Build Habit-Forming Products” (Dependent: Cum sa obtii produse care formeaza obiceiuri). „Tehnologiile pe care le folosim s-au transformat in compulsii (impuls imperios si tendinta obsesiva spre desfasurarea unei conduite repetitive, DEX), daca nu chiar in dependente in deplinul sens al cuvantului”, afirma Eyal in cartea sa. Ar fi vorba „despre impulsul de a intra pe YouTube, Facebook sau Twitter, fie doar si pentru cateva minute, si apoi iti dai seama ca au trecut cateva ore si inca nu ai inchis aplicatia respectiva”. Este exact ceea ce au intentionat designerii acestor aplicatii.
El explica aceste trucuri psihologice subtile „care pot fi folosite pentru a-i face pe oameni sa dezvolte obisnuinte, cum ar fi diversificarea rasplatii pe care o primesc utilizatorii pentru a crea sentimentul de tanjire, sau exploatarea sentimentelor negative care pot actiona ca niste activatori. Sentimentele de plictiseala, singuratate, frustrare, confuzie sau indecizie genereaza de multe ori o stare de usoara durere, de iritare si provoaca o actiune aproape instantanee si de multe ori inconstienta pentru a elimina senzatia negativa descrisa”.
La summitul Habit 2017 Eyal vorbea despre subiectul „manipularii prin tehnologie si despre efectele negative sau imorale ale acestei manipulari”. Insa, „asa cum nu putem invinovati un cofetar pentru ca face prajituri prea delicioase, la fel nu putem sa-i invinovatim pe designerii de aplicatii ca au creat niste produse atat de bune incat ne dorim sa le folosim mereu”. In fine, comparatia pare un sofism ieftin, de vreme ce cofetarii exceleaza pentru a produce o simpla placere culinara, in vreme ce designerii de aplicatii exceleaza cu scopul vadit de a manipula in masa utilizatorii care nici macar nu au habar ce se urmareste in subteran, fara stirea lor.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii