Pe argesan-valcean-olteanul George Rotaru nu prea-ti dai seama de unde sa-l „apuci”. A pictat biserici, a facut pictura de sevalet, a fost primar, a inventat masini agricole, il pasioneaza istoria si arheologia, stiinta drapelelor, e om de afaceri si editor de carte (desigur, si autor). Cea mai recenta iesire in public reprezinta insa o provocare la care putini s-ar incumeta: nici mai mult, nici mai putin, el propune o reforma a calendarului, facand practic timpul mai usor de manipulat dupa regulile omenesti!
Codul rotarian
Extrem de indrazneata idee a lui George Rotaru presupune o temeinica si aprofundata cunoastere a istoriei calendarului si a mecanismelor de functionare a acestuia, informatii serioase de astronomie si fizica, religie si sociologie, ba chiar si genetica. La o prima evaluare a acestei provocari, unii ar fi tentati poate sa se gandeasca si la unele legaturi cu controversatul domeniu al paranormalului, insa demersul compatriotului nostru este cat se poate de realist si cel putin interesant. Iar prima intrebare careia trebuie sa-i raspunda este, fireste, de ce un nou calendar. Pentru ca, spune autorul, avem nevoie de un asemenea instrument care sa respecte legile universale, dar si pe cele ale armoniei si relatiei perfecte intre ritmul vietii si ritmul timpului.
Ceea ce nici unul dintre calendarele cunoscute – multimilenare ori multiseculare – nu a reusit pana acum; desi cel mai apropiat de acest deziderat ar fi, si probabil deloc intamplator, enigmaticul calendar dacic de la Sarmizegetusa Regia, distrus cu buna-stiinta de romani, dupa parerea lui G. Rotaru, dupa ce au intuit ca in el se concentreaza o forta uriasa. De la asemenea considerente a pornit cel ce ne propune astazi, in mileniul trei, asa-numitul „calendar perpetum universal sincron greco-rotarian”; de fapt, una dintre variantele de calendare (30) ce stau sub semnul „codului rotarian”.
Traim intr-un timp desincronizat
La inceput de mileniu trei, ne folosim inca de instrumentul calendaristic aplicat din februarie 1562 – calendarul gregorian, introdus in Romania in aprilie 1919; Biserica l-a adoptat in octombrie 1924. El a fost calculat astfel incat la 2016 ani de la nasterea Mantuitorului (anul 2012 al erei crestine) „se incheie ciclul celor 8 centuri loxodromice a cate 9 succesiuni ale Crugului Soarelui, fapt ce prezinta un interes aparte pentru omenire”. Totusi, spune G. Rotaru, intrucat nu intra in rezonanta cu organismul uman, are efecte dramatice asupra acestuia.
Calendarul grego-rotarian inlatura toate dezavantajele celor precedente, nu necesita adaptari la fenomenele astronomice si are aplicabilitate la scara mondiala, in acelasi timp simplificand sistemul actual de evidenta a timpului (zile, saptamani, luni, trimestre), generand un grad ridicat de uniformitate si de simetrie ale lor. Un element tulburator in aceasta uluitoare impletire de aparente coincidente este si faptul ca, pornind de la amintitul calendar dacic, autorul dezvaluie similitudini evidente intre loxodroma timpului (curba care taie toate meridianele sub un unghi constant) si constructia ADN-ului uman sau miscarile de rotatie si de revolutie ale Pamantului.
Practic, calendarul rotarian poate masura timpul la infinit, indicand totodata ciclul vietii si sarbato-rile pascale si conducand la imbunatatirea calitatii vietii, la cresterea gradului de sanatate si forta de munca a oamenilor, ridicand media de varsta la 84 de ani. De mentionat ca acest calendar este inregistrat la OSIM si propus Parlamentului Romaniei, parlamentelor tarilor lumii si ONU, ca varianta de reformare a calendarului actual.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii