Viziuni asupra mileniului trei      Cum va arata lumea peste 500 de ani?

          Nici nu am inceput ca lumea povestea noului mileniu ca unii se si gândesc la ce se va intâmpla peste o mie de ani! Prea devreme? Cine stie. Revista italiana „Focus” s-a indreptat insa de pe acum spre un celebru artist californian, James Gurney, cunsocut mai ales pentru „dinozaurii sai” dar in acelasi timp un extrem de apreciat ilustrator de romane stiintifico-fantastice.

          Nici nu am inceput ca lumea povestea noului mileniu ca unii se si gândesc la ce se va intâmpla peste o mie de ani! Prea devreme? Cine stie. Revista italiana „Focus” s-a indreptat insa de pe acum spre un celebru artist californian, James Gurney, cunsocut mai ales pentru „dinozaurii sai” dar in acelasi timp un extrem de apreciat ilustrator de romane stiintifico-fantastice. Si el si-a dat o data in plus frâu liber imaginatiei…
          
          Orase-minarete si transatlantice pe sine
          
          Impresionat de numarul tot mai mare de cetateni ai lumii musulmane care impânzesc Terra, James Gurney si-a imaginat orasul viitorului aflat aproape in intregime sub cupole inspirate din cele ale moscheelor si cu zgârie nori care strapung cerul intocmai ca niste minarete.
          Mijlocul de transport imaginat este si el pe masura – un adevarat transatlatic, doar ca nici o picatura de apa nu il uda. Pentru ca el se deplaseaza pe un monorail. Permitând accesul la bord a… 25000 de pasageri! Cu toate serviciile de care au nevoie. In viitor, se pare, era calatoriilor omului se va incheia. In locul oamenilor vor calatori orasele!
          
          Viitorul supertehnologic
          
          Câta vreme omul va continua sa existe, orasele, toate spatiile care vor fi legate intr-un fel sau altul de viata sa, vor fi… murdare. Vor fi populate de câini vagabonzi si de indivizi privind pierduti inspre zari stiute numai de ei, tinând in mâna si sorbind din când in când dintr-o sticla de bere! Si aceasta NU este o viziune dâmboviteana, ci afirmatia lui James Gurney! Care imagineaza masini speciale, spectaculoase, cu siluete care iti taie rasuflarea, si care nu sunt altceva decât obisnuitele, pentru noi, masini de gunoi de astazi.
          In acelasi viitor al supertehnologiilor se inscriu si „ovulele supraracite” si o alta categorie de fiinte umane cu care in curând va trebui sa ne obisnuim:
          
          Mame virtuale
          
          Daca nu ati rasfoit macar o data celebrul roman al lui Aldous Huxley, „Brave New World”, faceti-o. Nu putine din ideile care (re)apar astazi in literatura stiintifico-fantastica le veti afla pentru prima oara acolo. Fapt este ca notiunea de fecundatie asistata este de destul de multa vreme unul din subiectele preferate ale fanteziilor stiintifice ale viitorului. Doar ca pâna de curând nu exista si posibilitatea tehnica de a o realiza. Iata de altfel cum vede un biolog, in persoana americanului Don Maitz, viitorul de peste doar câteva secole al reproducerii umane: „Procesul va incepe cu ovule conservate la temperaturi ultrajoase. Ingineria genetica va consimti la ideea de a determina inca de la inceput caracteristicile indivizilor care vor fi adusi pe lume. Embrionii se vor dezvolta in afara uterului matern, intr-un mediu ambient protejat, care va permite tinerea lor continua sub control.” „Fetii” vor primi astfel nu doar hrana de care au nevoie, ci si informatiile dorite, transmise direct de creier. Imaginea virtuala a unei mame le va furniza o educatie inca inainte de a se naste! Astfel, de fapt, vom avea de a face nu peste chiar atât de multa vreme cu…
          
          Corpuri umane construite in laborator
          
          Afirmatia lui Isaac Asimov, marele vizionar al secolului XX, spunea acum vreo 20-30 de ani ca nici o revolutie stiintifica si tehnica nu va egala pe cea produsa de ingineria genetica, este una foarte serioasa. Pe lânga posibilitatea reala inca de pe acum a organelor de schimb sau implanturilor de microcipuri, transferul mintii umane insasi nu mai pare acum chiar atât de indepartat! De la un corp la altul sau, de ce nu, de la o clona la alta! Asa ca intrebarea din titlul acestui articol nu este una gratuita: peste un mileniu, sau poate mult mai devreme, s-ar putea sa nu mai fim in situatia de a afirma cu certitudine ca noi si nu cine stie ce copii ale noastre vom popula orasele viitorului…