Incalzirea climatica cu consecintele ei: seceta si inundatii; ofensiva agrocarburantilor devoratori de terenuri agricole; dependenta unor state legata de importuri de produse agricole; extinderea urbanismului. Iata principalele cauze, invocate oficial, ale diminuarii productiei de alimente dintr-un viitor nu foarte indepartat. Cresterea brutala a preturilor la produsele alimentare obliga fiecare stat sa reflecteze la independenta alimentara. O serie de tari au ales de multa vreme sa se aprovizioneze de pe piata mondiala pierzandu-si independenta alimentara.
Un risc care ar putea afecta si Franta, de pilda, care isi asigura ovinele din Noua Zeelanda si o mare parte din necesarul de pui din Brazilia. Sau Romania, care are un potential agricol urias si care importa cea mai mare parte din necesarul de legume, fructe si carne. Pentru asta e nevoie sa se optimizeze potentialul agricol, sa se ofere agricultorilor preturi garantate si protectie fata de riscurile pe care le prezinta cursurile mondiale. Preturile la produsele agroalimentare au crescut intr-o anumita masura artificial, ca urmare a unei politici abuzive din partea producatorilor si a comerciantilor.
Motivele oficiale invocate sunt legate in special de extinderea culturilor destinate producerii de agrocarburanti, de modificarile climatice din marile tari producatoare si de puterea din ce in ce mai mare de cumparare a clasei medii din China si India, aflata in plina expansiune. In 2007, Australia care exporta 60% din productia sa de grau, a produs doar 10 milioane de tone, fata de 25 milioane, (productie medie a anilor trecuti) ca urmare a unei secete persistente.
Intre 2005 si 2007, productia mondiala de cereale a crescut cu 46 milioane tone in timp ce consumul s-a marit cu 80 milioane tone, diferenta fiind asigurata din stocuri. Pentru anul viitor se estimeaza o recolta de 656 milioane de tone de grau, cu 50 milioane mai mult ca in 2007. Cat priveste stocurile mondiale, acestea vor scadea de la 124 la 110 milioane de tone. O speranta vine totusi din partea Chinei ce ar putea hrani 22% din populatia lumii, tara care beneficiaza de 7% din terenurile arabile ale lumii si care ar putea evita o explozie a preturilor. Potentialul de terenuri cultivabile din lume este enorm, din fericire: 4 miliarde de hectare! (doar 1,5 miliarde de hectare sunt cultivate).
Criza alimentara afecteaza in special tarile in curs de dezvoltare care nu pot cumpara suficiente produse din import. Din punct de vedere cantitativ, situatia este paradoxala avand in vedere faptul ca in lume exista 1 miliard de obezi si 850 milioane de malnutriti. Cel mai important factor de incertitudine ramane schimbarea climatica, cu fenomene majore recurente cum ar fi, de pilda, seceta care a lovit ani de-a randul mari producatori precum Australia si Turcia.
Rezervele de terenuri agricole sunt din fericire importante, mai ales in America de Sud, China si Europa de Est. E nevoie insa de actiuni ferme de fixare a solurilor impotriva eroziunii, de producerea de vegetale rezistente la stresul climatic si la maladii.
DORIN MARAN
Comentarii