Au trecut aproape 25 de ani de la primul animal clonat pe Terra. Oita Dolly a venit pe lume pe 2 septembrie 1997, in Scotia, la Roslin si, chiar daca ea anunta inceputul erei clonarii, lucrurile n-au stat deloc asa. Si exista motive sa credem ca nici oamenii nu vor fi clonati prea curand.
Ne putem imagina ca reusita clonarii primului mamifer dintr-o celula adulta nu anunta doar o era a clonarii mamiferelor, in general, dar cercetatorii tinteau mult mai departe si mai indraznet: clonarea umana.
A trecut aproape un sfert de secol si clonarea primului om se lasa asteptata. Inca. Poate din pricini etice, desi ma indoiesc ca ele ar putea exista intr-o cursa in care oamenii de stiinta asteapta sa dea lovitura vietii, premiera planetara.
Sau doar din simple bariere tehnologice, ceea ce pare a fi verosimil avand in vedere faptul ca omul este cea mai fabuloasa masinarie de pe Pamant, cu un organism mai complex si mai misterios decat chiar Universul care ne inconjoara, in care orice incercare stiintifica se intalneste inevitabil cu bariere de-a dreptul insurmontabile.
Asadar, de ce nu a fost clonat inca un om?
In 1996, oaia Dolly a incendiat imaginatia oamenilor si a mass-mediei balansand intre extaz si previziuni. Numeroase voci, mai avizate decat jurnalistii, speculau aproape cu certitudine, ca prima clona umana era la doar cativa ani distanta. Scenariile specialistilor erau in linie cu entuziasmul general, unii sugerand ca acele iminente clone umane „ar putea juca un rol in eradicarea bolilor genetice”, in timp ce altii considerau ca „procesul de clonare ar putea, in cele din urma, sa elimine malformatiile congenitale”.
Ulterior, unele dintre aceste previziuni saltarete au fost infirmate chiar de cercetarile aprofundate, cum a fost cazul celor efectuate, de pilda, de un grup de oameni de stiinta francezi care in mai 1999 au publicat un studiu care dovedea faptul ca „clonarea poate provoca defecte de sanatate pe termen lung”.
Cercetatorii aduceau la cunostinta cateva situatii fara iesire. De exemplu, „un vitel de doua luni, clonat din gene prelevate din urechea unei vaci adulte, a murit in urma unor probleme sangvine si cardiace. „Procesul de clonare parea sa fi interferat cu functionarea genetica normala a vitelului in curs de dezvoltare”, scriau cercetatorii in studiul publicat in revista The Lancet.
Mai departe, ei au observat ca „oile, vacile si soarecii clonati mor inainte sau la scurt timp dupa nastere”. Dar, si mai dramatic decat asta, cazurile „evidentiaza pentru prima data daunele pe termen lung pe care le poate provoca procesul de clonare”, transmite LiveScience.
Inca de atunci, studiul ridica unele rezerve cand afirma ca „este probabil sa arunce noi indoieli cu privire la siguranta si eficacitatea clonarii, care pana acum a fost controversata in mare parte pentru dimensiunea sa etica”.
Studiul avertiza asupra faptului ca „orice incercare de a clona oameni ar putea prezenta riscuri considerabile pentru sanatate”. Lucrurile se dovedeau extrem de complicate in cazul clonarii animalelor, pentru ca atunci cand incerci sa intri in genom, de fapt ai intrat intr-un labirint din care nu mai ai cum sa iesi, si asta pentru simplul fapt ca nu exista un fir al Ariadnei. Si daca asa stau lucrurile in zona clonarii mamiferelor, mai putem vorbi despre clonarea fiintelor umane?
„Observatia noastra ar trebui sa fie luata in considerare in dezbaterile privind clonarea reproductiva a fiintelor umane”, avertiza dr. Jean-Paul Renard, de la Institutul de cercetare agricola de langa Paris, care a condus studiul, scrie LiveScience.
Eva, prima clona umana?
Si, cu toate ca lucrurile pareau clare, au existat declaratii, toate fara niciun temei, in realitate, care vorbeau despre existenta unor programe de clonare umana, post Dolly, incununate de succes.
La trei ani dupa studiul cercetatorilor francezi, mai exact in 2002, Brigitte Boisselier, o chimista frantuzoaica si sustinatoare devotata a curentului denumit Raëlism, de fapt o religie OZN bazata pe ideea ca extraterestrii au creat umanitatea pe Terra, sustinea ca „ea si o echipa de oameni de stiinta au creat cu succes prima fiinta umana clonata, pe care au numit-o Eva, ca pe prima femeie biblica.
Cu toate acestea, Boisselier nu a vrut, sau, mai curand, nu a putut sa furnizeze nicio dovada si, prin urmare, putem considera ca informatia a fost o farsa, sau cum se zice azi, un fake news, adica o stire falsa, nesustenabila cu niciun fel de dovezi. Din pacate, n-a fost nici prima si evident nici ultima. Asa incat, intrebarea ramane in picioare: De ce, la aproape 25 de ani de la nasterea oitei Dolly, oamenii nu au fost inca clonati?
Sa fie vorba, cum aminteam mai sus, despre serioase motive etice, exista bariere tehnologice sau pur si simplu clonarea umana nu are rost sa fie, cum considera unii cercetatori? Daca obstacolul tehnologic este unul absolut real, ideea privind „serioasele motive etice” ale clonarii umane poate fi examinata, dar este discutabila.
Un pod prea indepartat
„Clonarea” este un cuvant folosit pentru a descrie o serie de procese si abordari, dar scopul actiunii de clonare este intotdeauna acela de „a produce copii genetice identice ale unei entitati biologice”, conform definitiei Institutului National de Cercetare a Genomului Uman (NHGRI).
Orice incercare de clonare umana ar trebui sa utilizeze cel mai probabil tehnici de „clonare reproductiva”, o abordare in care este folosita o „celula somatica matura”, cel mai probabil o celula a pielii, conform NHGRI.
ADN-ul extras din aceasta celula ar fi plasat in celula-ou a unui donator al carui „nucleu continand ADN a fost indepartat”. Oul se dezvolta apoi in eprubeta si ulterior este „implantat in uterul unei femele adulte”, conform NHGRI.
Cu toate acestea, in timp ce oamenii de stiinta au clonat mai multe mamifere pana azi, inclusiv bovine, capre, iepuri si pisici, oamenii nu s-au aflat pe aceasta lista.
Explicatia este dezarmanta: „Cred ca nu exista niciun motiv intemeiat sa fie realizate clone (umane)”, spunea Hank Greely, profesor de drept si genetica la Universitatea Stanford, specializat in probleme etice, juridice si sociale care decurg din progresul biostiintelor, intr-un e-mail pentru LiveScience. In sens mai larg, ceea ce spune Greely orbiteaza in jurul ideii de etica.
„Clonarea umana este o actiune deosebit de dramatica si a fost unul dintre subiectele care au contribuit la lansarea bioeticii americane”, sublinia Greely.
Preocuparile etice in jurul clonarii umane sunt multe si variate. Potrivit enciclopediei Britannica, problemele potentiale constau in majore „riscuri psihologice, sociale si fiziologice”. Cu alte cuvinte, clonarea ar putea duce la o „probabilitate foarte mare” de pierdere a vietii, precum si la ingrijorarile legate de utilizarea clonarii de catre sustinatorii eugeniei, o idee a celor care cred ca pot imbunatati fiinta umana prin mijloace genetice. In plus, potrivit Britannica, clonarea ar putea fi considerata ca incalca „principiile demnitatii umane, libertatii si egalitatii”.
Apoi, clonarea mamiferelor a dus la rate extrem de ridicate de deces si anomalii de dezvoltare in clone, scria Live Science. (Continuare in numarul viitor)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii