Poate pentru ca ei sunt mostenirea unor organe senzoriale care aveau, la origine, o cu totul alta functie decât masticatia, afirma autorii unui studiu publicat în revista Nature.
Originea exacta a dintilor si functia lor primitiva ramân învaluite în mister, dar se presupune ca precursorii evolutivi ai dintilor – structuri denumite odontode – nu ar fi aparut în cavitatea bucala, ci pe platosa externa a primilor pesti, în urma cu aproximativ 500 de milioane de ani.
În prezent, rechinii, pisicile-de-mare si somnii sunt înzestrati cu dinti microscopici care fac pielea lor sa fie la fel de rugoasa ca hârtia abraziva.
La ce foloseau acele odontode? Mai multe ipoteze au fost formulate: protectie împotriva pradatorilor, ajutor pentru locomotie, stocare de minerale sau functie senzoriala. Spre aceasta pista din urma, functia senzoriala, s-a orientat studiul realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea din Chicago, informeaza AFP/Agerpres.
La început, Yara Haridy, post-doctoranda în biologia organismelor si principala autoare a studiului, nu încerca sa identifice originea dintilor. Ea era interesata de o alta mare întrebare din domeniul paleontologiei: care este cea mai veche fosila de vertebrata?
Cercetatoarea le-a cerut tuturor muzeelor de paleontologie americane sa îi trimita sute de specimene – inclusiv fragmente minuscule de marimea unui vârf de scobitoare – pentru a le analiza cu un scaner de foarte mare precizie. Apoi, a început sa caute urme de dentina, stratul interior al dintilor, care transmite informatia senzoriala la nervii situati în pulpa dentara.
O problema de supravietuire
„Anatolepis” parea sa fie un bun candidat din acest punct de vedere. Exoscheletul acestei fosile din Cambrian (542-488 milioane de ani în urma) prezinta tubuli – tuburi microscopice – caracteristice dentinei, ceea ce i-a determinat pe paleontologi sa îl considere „primul peste”.
Însa comparându-l cu imaginile altor specimene pe care le scanase, Yara Haridy a descoperit ca aceste structuri erau, de fapt, mai apropiate de sensilele artropodelor (crustacee, insecte).
La artropodele moderne, cum ar fi crabii, scorpionii si paianjenii, sensilele sunt organe senzoriale care folosesc la perceperea temperaturii, vibratiilor si mirosurilor. Iar puternica lor asemanare cu cele ale fosilelor sugereaza ca aveau aceleasi functii si în urma cu 500 de milioane de ani.
Cercetatorii au comparat aceste structuri cu odontodele captusite cu dentina ale unor pesti fosilizati mai recenti, datând din Ordovicianul mijlociu (470 milioane – 458 milioane de ani în urma) si au gasit similitudini morfologice „frapante”, care duc cu gândul la organe cu vocatie senzoriala.
„Am realizat experimente pe pesti moderni, care au confirmat prezenta unor nervi în dintii exteriori ai somnilor, rechinilor si pisicilor-de-mare! Ceea ce arata ca tesuturile dentare ale odontodelor situate în exteriorul gurii pot fi sensibile – si probabil ca toate primele odontode erau astfel”, a explicat Yara Haridy.
Artropodele si primele vertebrate au evoluat „independent”, dar au dezvoltat „solutii senzoriale similare pentru a raspunde la aceeasi problema biologica si eco-logica”, a continuat ea.
Aceste animale primitive, înotând protejate de o platosa, evoluau într-un „mediu populat intens cu pradatori”, a detaliat Neil Shubin, profesor de anatomie si biologia organismelor la Universitatea din Chicago, coautor al studiului.
„A fi capabil sa percepi proprietatile apei din jurul tau era un fapt esential”, a explicat el.
De-a lungul evolutiei, pestii „au dezvoltat apoi falci si pentru ei a devenit avantajos sa aiba structuri ascutite în jurul si în interiorul gurii. Putin câte putin, unii dintre pestii cu falci au avut odontode ascutite în jurul gurii, apoi unele dintre acestea au ajuns direct în interiorul gurii”, a adaugat Yara Haridy.
„O durere de dinti este în realitate o caracteristica senzoriala straveche, care i-a ajutat probabil pe stramosii nostri acvatici sa supravietuiasca!”, a concluzionat ea.
NICUSOR DINCA
Comentarii