Scriam în numarul trecut ca treizeci si trei de renumiti universitari si oameni de stiinta din întreaga lume au postat pe platforma „arXiv” a Universitatii Cornell un articol comun, de 158 de pagini, cu 435 de referinte, intitulat „Noua stiinta a fenomenelor aerospatiale-submarine neidentificate (UAP)”.
În articol se arata ca fenomenele anomale neidentificate (UAP), cunoscute anterior ca OZN-uri, sunt un fenomen global de lunga durata, care nu numai ca a fost observat de profesionisti, oameni de stiinta si astronomi, dar a fost si studiat de acestia. Exista si astazi o serie de eforturi academice si private serioase pentru a studia stiintific UAP.
Desi oamenii sunt în general constienti de faptul ca au existat mai multe programe derulate de guvernul SUA pentru a studia OZN-urile si UAP, nu se stie ce s-a facut concret si, mai important, cât de putin s-a facut. Mai mult, se crede în general ca oamenii de stiinta seriosi, universitarii si mai ales astronomii nu cred în realitatea OZN-urilor, nu le-au vazut si cu siguranta nu le studiaza.
Refuzul publicarii articolelor despre OZN-uri
Examinând documentele, aflam ca, oameni de stiinta proeminenti si seriosi au fost implicati, au fost martori la aparitii OZN de mai multe tipuri si au luat problema destul de în serios. Un sondaj facut în 1977 de Peter Sturrock de la Universitatea Stanford, asupra membrilor Societatii Americane de Astronomie, a descoperit ca din cei 1356 de respondenti, 23% au declarat ca OZN-urile ar trebui cu siguranta studiate si 30% au spus ca OZN-urile ar trebui probabil studiate. 62 dintre respondenti fie au asistat, fie au obtinut o înregistrare instrumentala a unui lucru pe care nu l-au putut explica.
În urma cu patru ani, directorul Observatorului Colegiului Harvard, Administratorul NASA, Directorul CIA si Arhiepiscopul de Washington au fost la Catedrala Nationala pentru a anunta ca enigma reprezentata de rapoartele UAP (OZN) a ramas un mister nerezolvat. În urma unor astfel de declaratii ale autoritatilor guvernamentale si militare despre realitatea observatiilor de obiecte inexplicabile în jurul nostru, publicul si comunitatea stiintifica au început sa-si revizuiasca impresiile negative asupra subiectului. Desigur, acum cauta informatii de încredere despre natura lui. Din acest motiv, reconstruirea si prezentarea istoriei cercetarii pe tema UAP a devenit importanta.
Gama de fenomene cunoscute sub numele de UAP (denumite anterior OZN-uri) nu a fost niciodata acceptata ca subiect de interes de stiintele tari. Chiar si studiile serioase asupra naturii materiale si a comportamentului obiectelor raportate au fost în mod constant descurajate de revistele stiintifice importante – reviste precum Science, Nature sau chiar Scientific American. Ele refuza astfel de studii în paginile lor, chiar si atunci când sunt trimise de oameni de stiinta consacrati, cu acreditari si un istoric de publicare în alte domenii. La ora actuala, o mare parte din literatura UAP de diferite calitati se gaseste sub forma de teze ale studentilor, stenograme de conferinta si lucrari despre psihologia martorilor, statistici de raportare, simptome medicale si interpretari sociologice ale observatiilor, dar nu în lucrari oficiale despre fizica, inginerie sau investigarea cazurilor reale. În ceea ce priveste compilatiile computerizate ale multor mii de cazuri raportate, putine surse sunt disponibile publicului si fiabilitatea lor este discutabila.
O astfel de documentare exista, totusi, sub forma unor studii de cercetare care dateaza din anii 1960, dar este usor de ratat deoarece fusesera publicate în reviste rare de amatori care au supravietuit doar în arhive obscure de pe Internet. O exceptie importanta este revista organizata si editata profesional, numita Flying Saucer Review, care a fost publicata în Anglia între 1955 si 2000. Cercetatorii care si-au prezentat rezultatele unei publicatii atât de obscure au fost deosebit de dedicati si pasionati de subiect (si nu, nu au fost întotdeauna de acord între ei).
În articol se da si o definitie pentru ce este un Fenomen Anomal Neidentificat (UAP). Congresul SUA a redefinit recent acronimul UAP ca fiind „fenomene aerospatiale-submarine neidentificate”, dar de atunci numele a migrat înapoi la „fenomene anomale neidentificate”. Importanta naturii multi-mediu a UAP-urilor este poate cel mai bine ilustrata de faptul ca succesorul UAP Task Force este Biroul de Rezolvare a Anomaliilor din toate domeniile (AARO) al Pentagonului.
Termenul UAP se refera la un obiect/fenomen care nu poate fi recunoscut imediat ca prozaic, de ex. pentru fenomene aeriene: aeronave create de om, animale zburatoare sau alte fenomene naturale binecunoscute. „Neidentificat” înseamna doar ca nu se stie ce este – cel putin initial – pâna când este posibila o analiza suplimentara.
Caracteristicile relevante ale UAP, identificate de Programul AATIP al Pentagonului, sunt cunoscute ca „cei cinci observabili”: (1) deplasare în aer fara suprafete de zbor, (2) acceleratie brusca/instantanee, (3) viteza hipersonica fara semnaturi, (4) deplasare trans-mediu, (5) observabilitate scazuta sau camuflare. În unele scenarii de întâlnire apropiata, se remarca uneori un al saselea observabil: efecte biologice asupra oamenilor si animalelor.
În timp ce multe UAP sunt în cele din urma identificabile si de origine lumeasca, unele ramân neidentificate. Doar acest reziduu neidentificat prezinta interes. Gradul de identificare depinde de cantitatea de detalii care poate fi furnizata de diferitele metode de detectare utilizate, precum si de resursele investigative si stiintifice implicate. Nu exista nicio îndoiala ca majoritatea UAP sunt identificari gresite, dar între 4-40% din cazuri ramân neidentificate dupa investigatii atente, în functie de sursele si calitatea rapoartelor. Exista date concrete care demonstreaza viteze nerezonabil de mari (peste Mach 40-60), fara boom sonic, acceleratii de sute pâna la mii de g, sau bile de foc cu emisia de putere luminoasa care depaseste uneori 100 MW. Astfel de observatii reprezinta cazuri de interes, deoarece pot necesita explicatii mai exotice, cum ar fi ipoteze care implica o fizica noua sau cel putin o noua tehnologie. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe date pentru a caracteriza aceste obiecte anormale si pentru a exclude definitiv erorile de observatie.
UAP-urile nu sunt luate în serios
Sub umbrela UAP sunt incluse mai multe fenomene diferite. Desi realizarea unei liste exhaustive nu este fezabila, posibilele explicatii prozaice ale UAP includ, dar nu se limiteaza la: (1) nave create de om, cum ar fi avioane, elicoptere, drone, baloane, sateliti, inclusiv statii spatiale, cum ar fi Statia Spatiala Internationala (ISS), nave maritime etc; (2) fauna, cum ar fi pasarile, liliecii si insectele; (3) nori (în special nori lenticulari), efecte optice atmosferice, cum ar fi, halouri solare/lunare, iluzii optice, fata morgana si alte tipuri de miraje; (4) corpuri ceresti, cum ar fi Luna, Venus sau alte planete, meteoriti si comete; (5) fenomene atmosferice nedescoperite sau putin studiate, de ex. fulgerul globular.
Este important de retinut ca UAP sunt o clasa de fenomene necunoscute si nu un singur lucru. Din acest motiv, instrumentele folosite pentru studierea lor trebuie sa fie suficient de diverse pentru a putea oferi informatii utile despre întreaga clasa.
Articolul încearca sa transmita si sa documenteze ca este necesara îndepartarea de la investigarea de tip criminalistic, la rece, a cazurilor raportate, tipica ufologiei clasice, la forme mai stricte de observatie (Proiectul Galileo, IFEX, UAlbany-UAPx) si la stiinta experimentala/observationala (tip VASCO si ExoProbe) conduse de oameni de stiinta profesionisti cu pregatire universitara.
UAP-urile nu sunt luate în serios pentru ca nu sunt studiate în mod serios de catre oamenii de stiinta; dar UAP-urile nu sunt studiate serios de oamenii de stiinta si de universitari pentru ca nu sunt considerate un subiect serios de studiu!
Autorii articolului subliniaza ca doar programele de cercetare universitara pe termen lung, transgenerationale si sustinute, dedicate strângerii si apoi analizarii datelor despre UAP, pot rupe bucla paradoxala a respingerii, manifestate de stiinta de masa, a încercarilor de a studia UAP în mod empiric pe care am constatat-o de-a lungul istoriei de dinainte de 2021.
DAN D. FARCAS
Comentarii