1. Atelier de dezlegat enigme

     Avionul o idee veche de 4.500 de ani
     
     De ce, într-o carte sfânta indiana, datând de la mijlocul mileniul II î.

     Avionul o idee veche de 4.500 de ani
     
     De ce, într-o carte sfânta indiana, datând de la mijlocul mileniul II î.Ch., exista largi capitole închinate zborului cu aparate („masini”) mai grele decât aerul si altor dispozitive mecanice specifice unei gândiri ingineresti avansate? Rig Veda (prima dintre cele patru Vede – cunoasterea sacra a Indiei, echivalent al Bibliei iudeo-crestine) avanseaza un termen precis, VIMANA, pentru a descrie o masina zburatoare. Ulterior, limba sanscrita clasica are consacrat termenului actual de masina cuvântul YANTRA, care, asociat cu alti termeni precum „cer”, „dans”, „timp”, „seminte” etc., nominalizeaza dispozitive ingineresti de zbor, papusi mecanice, aparate de masurare a perioadelor de revolutie ale planetelor, de extragere a uleiului din plante. Au fost indienii mileniului II î.Ch. primii „politehnisti” ai lumii?
     
     Mandatha, primul constructor de avioane
     
     Avem, oare, de-a face cu „povesti de adormit Mitzura”? Un studiu recent al savantului indian V. Raghavan clarifica faptul ca aparitia unor termeni moderni acum peste patru mii de ani nu putea fi întâmplatoare într-o carte sfânta dedicata doctrinei vedice. Implicarea masinilor zburatoare în naratiuni fantastice (cum ar fi, de exemplu, rapirea unei printese strasnic pazite într-un turn) pare sa surpe credibilitatea unei astfel de inventii – asa cum „covorasul zburator” din basmele arabe nu poate fi considerat avion. Însa, când sunt prezente si detalii tehnice si chiar numele inventatorului – Mandatha, arhitect si al unui „oras zburator” -, atunci poate deveni o certitudine faptul ca anticii indieni aveau cunostinte uluitoare de mecanica a zborului. Iar celebrul Mandatha îl precede chiar si pe inginerul mitologic Dedal (constructorul Labirintului din Cnosos), care a zburat cu aripi din ceara.
     
     Robotii antici pilotau aeroplane de razboi!
     
     Si pentru ca uluitoarele texte antice indiene sa ne uluiasca pâna la perplexitate, sa remarcam din studiul prof. Raghavan termenul de YANTRA-PURUSHA, care înseamna OM-MASINA sau, cum am spune astazi, ROBOT. Aceasta masinarie care imita perfect omul este descrisa în scrierile sanscrite ca fiind facuta din lemn si având toate articulatiile necesare manevrarii unei masini de zburat. Ce faceau acesti roboti ai antichitatii indiene? Pur si simplu foloseau dispozitive de formare a norilor si de declansare a fulgerelor în scopul descurajarii si chiar distrugerii armatelor dusmane…
     Sa fie vorba doar despre o extraordinara literatura antica SF? Sa fie influenta budismului în privinta alcatuirii omului: trup mecanic animat de suflet? Povestirile populare indiene din secolele V-VIII d.Ch. reiau cu lux de amanunte ideea armelor de foc ale vechilor indieni: „tunuri cu pietre”, dispozitive de „aruncat foc asupra inamicului”, „aparate de stârnit furtuna”, toate manipulate de yantra – purusha (oameni-masina) si nu de oamenii de rând!
     Incredibilele naratiuni din Mahabharata (epopee considerata a 5-a Veda) amintesc despre un oras plutitor (suspendat în atmosfera cu corpuri umplute cu aer) pentru regele Narayana, care în acest mod se putea feri de toti dusmanii. Cum i-a venit ideea aceasta fantastica pentru mileniul II î.Ch.? Sa fie o extrapolare a „sufletului universal” al zeului suprem Brahma? Sunt traducerile din vedica si apoi sanscrita corecte? Sa fie vorba de alegorii ale unor învatati cu o imaginatie tehnica fantastica?
     Paleoaeronautica din textele antice indiene ofera multe alte exemple. Poate vom reveni la acest subiect, nu înainte de a spune ca, pentru toate ideile extraordinare si incompatibile cu epocile respective, vina este aruncata asupra unei rase „speciale” de oameni. Despre cine ar putea fi vorba?
     
     2. Comori arhitectonice
     
     Pagodele temple cu aripi divine
     
     Construite de regula din lemn cu sustinere metalica, pagodele (adica „loc sacru”) simbolizeaza pentru budistii multor tari din Extremul Orient o concentrare exceptionala de cultura si traditii, un templu al spiritualitatii lor – si la propriu, si la figurat. Conceputa ca un edificiu cu aripi (numar impar, de obicei) arcuite spre Cer, pagoda respecta cu strictete o multitudine de reguli de cult si elemente care tin de ocultism. Arhitectii vietnamezi, japonezi, chinezi sau cambodgieni (khmerii secolelor VI-X) au tinut seama de „sfintenia” locului (geomantia), de orientarea în spatiu a „aripilor” (rasaritul Soarelui), de momentul astrologic al inaugurarii (semnul astral cel mai favorabil) etc.
     Aceste pasari verticalizate sunt depozitarele unor traditii milenare budiste (cu specificitate locala, din China si pâna-n Thailanda), atât prin ornamentele exterioare, inscriptiile sacre si chiar prin arborii speciali care au fost plantati în jurul lor (fiecare cu o semnificatie vegetala bine definita), cât si prin modul cum a fostconceputa distributia camerelor si, în general, întreg interiorul. Exista odai speciale pentru rugaciunile zilnice ale calugarilor si calugaritelor, încaperi pentru muzee, loc pentru ceremonialuri periodice, spatii de odihna pentru pelerini, spatii anume pentru prepararea hranei în stil strict personalizat fiecarei tari. Pelerinii au parte de un meniu pe baza de orez pregatit în cel putin 60 de feluri, în functie si de perioada anului când vin la pagoda sa se reculeaga. Cele mai multe pagode poarta numele unor vietuitoare simbolice. Liliacul si lebada sunt cele mai frecvente.
     Cele mai renumite pagode – din punctul de vedere al observatorului european – sunt cele din Japonia, Vietnam si Birmania. Istoricii spun ca, dupa secolul VI d.Ch., khmerii care traiau pe teritoriul Vietnamului de azi au început primii construirea acestor temple, în zona meridionala. Priceperea arhitectilor khmeri a fost una uluitoare pentru stiinta de azi. Cel mai important aspect este cel al echilibrului si stabilitatii. Fiecare etaj îl sustine pe cel de sub el, iar geometria riguroasa cere forma de trunchi de piramida pentru ansamblu. Acele acoperisuri faimoase sunt facute din lemn usor si sunt gândite sa faca umbra, dar si sa permita accesul luminii. Un sistem de drenare a apei le protejeaza de supraîncarcare.
     Dintre numeroasele temple de acest fel se remarca, printre multe altele, grupul de 400 de pagode ale khmerilor din sudul Vietnamului – una pentru fiecare sat! De asemenea, pagodele de aur din Birmania si pagodele albe din Thailanda sunt cele mai cautate de turisti. În China au fost construite si pagode lacustre, pentru ca apa este calea spre meditatia cea mai profunda si pentru ca pamântul poate fi plin de pacate ascunse…