CORTUL, un film despre Eroii uitati

  
     Scriu in aceasta saptamâna despre un film românesc cu totul exceptional care a avut premiera internationala la Festivalul de la Cottbus (Germania) si care a trecut parca putin cam neobservat, nimeni n-a facut prea mari valuri, sigur, nu intra in intentiile de promovare a celor care decid ce este un gest cultural si artistic autentic si ce este un gest care se inscrie in deja schizoidul „algoritm” in afara caruia nu misca nimic in tara asta. A, daca filmul ar fi fost realizat de un consilier prezidential, sunt convins ca despre el s-ar fi vorbit in toate cercurile inalte ale politicii de Dâmbovita, dar si in cele intelectuale, „de elita” ale tarii.
  
     Scriu in aceasta saptamâna despre un film românesc cu totul exceptional care a avut premiera internationala la Festivalul de la Cottbus (Germania) si care a trecut parca putin cam neobservat, nimeni n-a facut prea mari valuri, sigur, nu intra in intentiile de promovare a celor care decid ce este un gest cultural si artistic autentic si ce este un gest care se inscrie in deja schizoidul „algoritm” in afara caruia nu misca nimic in tara asta. A, daca filmul ar fi fost realizat de un consilier prezidential, sunt convins ca despre el s-ar fi vorbit in toate cercurile inalte ale politicii de Dâmbovita, dar si in cele intelectuale, „de elita” ale tarii. CORTUL este un film despre Revolutia din 1989, produs de Rofilm, in regia unui tânar creator aflat la primul lui lung-metraj, Bogdan-Cristian Dragan, un film cu mari actori, cu un scenariu tulburator si o muzica de prima calitate. Dar sa le luam pe rând. Orice film pleaca de la un scenariu. Scenariul filmului Cortul pleaca de la un text semnat de prozatorul Horia Patrascu. Horia Patrascu este autorul neuitatului scenariu de la care Lucian Pintilie a plecat pentru realizarea unei capodopere a anilor ’70, e vorba despre filmul Reconstituirea. Tin minte emotia pe care am avut-o când in 1980 l-am cunoscut in redactia revistei Flacara pe acest extraordinar prozator, nu foarte prolific, dar extrem de profund, Horia Patrascu. Filmul este o parabola. O echipa de patru tehnicieni cu nume de evanghelisti isi intind cortul in curtea unei ambasade pentru a repara o defectiune la tevile subterane. Ei intra in aceasta lume subterana in vreme ce deasupra lor, in oras, se declanseaza Revolutia.
        
      Horia Patrascu: „Cel mai ingrozitor lucru ramâne suficienta intelectuala care ne inconjoara. Azi nu se cunoaste mai nimic despre asasinii eroilor din Decembrie 1989, cei care au stat cu mâinile goale in fata TAB-urilor si gloantelor. Suntem inca terorizati de umbrele unei istorii necunoscute, putini oameni mai doresc sa afle adevarul. Sa fie asta masura acestei suficiente de care aminteam?”
        
      Cuvinte amare care dau glas unei realitati amare: inecarea in uitare a acelor tineri care au murit pentru o ratie de libertate sau a celor care au ramas mutilati pe viata, pe unii i-am vazut si eu la Spitalul de Urgenta putin dupa Craciunul insângerat din 1989. Bogdan-Cristian Dragan (un regizor cu multe premii pentru scurt-metraje): „Este un film despre oameni simpli, antieroi, cei care in timpul evenimentelor din Decembrie 1989 au chefuit, ignorând ca peste capul lor se schimba o lume. Este vorba in film despre mult pacalitul popor român si este dedicat celor uitati, mortilor fara pata si fara prihana ai unei cauze dinainte pierdute”. Victor Rebengiuc: „Toti dam o mâna de ajutor la debutul unui viitor mare regizor. Rolul meu, Marcu, este cel al unui om normal, usuratec, descurcaret, fost cascador prin filmele lui Sergiu Nicolaescu. E un rol de compozitie complex”. Exista in film patru personaje care poarta nume de evanghelisti. Claudiu Bleont: „Sunt Luca, unul dintre cei patru «evanghelisti» ai istoriei, un «invârtit», un profitor, un snapan, un gainar, poltron si violator. Este un film despre momentul in care istoria se rastoarna si oamenii, personajele sunt pusi in fata istoriei. Faptul ca ei se numesc Luca, Marcu, Matei si Ioan plus Maria (Anca Dinu debuteaza intr-un film de lung metraj, in rolul Mariei) le da caracterul de a fi de oriunde, supusi schimbarii istoriei pe orice meridian, dar in acelasi timp este un film românesc, despre noi, cei de aici”. Evanghelistul Ioan e interpretat de Cristian Iacob: „Personajul meu este un inocent, caruia i se intâmpla o multime de lucruri, evenimentele vin peste el. Nu e un erou tragic. Moare pur si simplu fara sa-si dea seama”. Ilie Gheorghe, actor la National, este Matei.
        
      Muzica acestui film este semnata de un vechi muzician pe care, intâmplator, tot la Flacara l-am cunoscut, pe atunci cânta muzica folk, si cânta bine, e vorba despre Constantin Dragomir. Iata-l acum facând un pas inainte, spre muzica de film. Constantin Dragomir: „E pentru prima oara când compun muzica de film. Este o muzica speciala care a cautat sa raspunda ideii filmului si comenzii regizorale. E o muzica tensionata, cu o anumita sugestie. Sunetele acestei muzici, gândita initial pentru orchestra simfonica, sunt sunete sintetice, realizate pe baza unor sonoritati care nu au nici o legatura cu suprafata (sunt sunete telurice, de subteran). Am renuntat la varianta simfonica si am elaborat toate temele muzicale cu ajutorul sintetizatorului”. Mie muzica mi se pare cu totul speciala, aproape unica pentru muzica de film de la noi, este vorba de compozitii la nivelul marilor muzicieni new age despre care am mai vorbit in aceasta rubrica. Ca sa inchei, voi spune ca fiind vorba despre o echipa alcatuita din atâtia oameni talentati, filmul CORTUL este unul dintre cele mai frumoase si profunde filme românesti aparute in ultimii zece ani.