FANUS NEAGU, romancier      „Traiesc intr-un oras cu caracatite”  &n

          – Delta, Braila, Baraganul strabat o mare parte din opera dumneavoastra. Unde va situati temperamental, mai aproape de natura sau de viata agitata a Capitalei?
          – Întotdeauna am îndragit natura.

          – Delta, Braila, Baraganul strabat o mare parte din opera dumneavoastra. Unde va situati temperamental, mai aproape de natura sau de viata agitata a Capitalei?
          – Întotdeauna am îndragit natura. Din nefericire, traiesc într-un oras mare, cu „caracatite”, de care ma pot rupe foarte putin pentru ca am enorm de lucru, pentru ca aici viata se desfasoara pe coordonatele principale ale literaturii si culturii, pentru ca sunt legat de familia mea, în sensul ca trebuie s-o ajut sa prospere sau sa… supravietuiasca, pentru ca aici sunt prietenii mei de carte si de inima. Deocamdata nu ma pot rupe de Bucuresti decât în clipele de intensitate maxima a nervilor si atunci o iau fie spre Braila, fie spre munte.
          – Romanul „Frumosii nebuni ai marilor orase” a fost ecranizat în urma cu câtiva ani. Pelicula a reusit sa redea atmosfera din carte?
          – Mie filmul mi-a placut. Regizorul Constantin Ducu nu a tradat spiritul cartii. A scos tot ce a putut sa scoata în conditiile în care bugetul si timpul au fost limitate. Sa nu uitam si distributia de exceptie: Horatiu Malaele, Maia Morgenstern, Daniela Nane, George Alexandru.
          – O buna parte din viata dumneavoastra a fost legata de Palatul Mogosoaia…
          – Da, la Mogosoaia am stat 14 ani si acolo am scris „Frumosii nebuni…” si multe povestiri.
          – Cum decurgea o zi la Palat?
          – În ciuda tuturor legendelor, zilele cele mai frumoase erau cele închinate lucrului, altminteri si petrecerilor, sa nu-l mâniem pe Dumnezeu. Pe vremea aceea lucram noaptea, ma plimbam în zori pâna aproape de micul dejun, apoi dormeam. Ma sculam la amiaza, ieseam pe lac…
          – Dupa stiuca?
          – Nu, eu faceam „propaganda”, pescuiau însa bunii mei prieteni, Ion Baiesu si Mircea Micu.
          – Va lipseste atmosfera de acolo?
          – Am trait zile frumoase de prietenie dar si de adversitati care se estompau însa repede pentru ca nu erau încarcate de ura. A fost o atmosfera de prietenie si libertate. Acolo i-am cunoscut pe Sadoveanu, Marin Preda, Mircea Dinescu… Acum ma încearca o melancolie dulce dupa tinerete si o tristete amara pentru ca acel palat al marii printese Martha Bibescu e azi în paragina, la dispozitia hotilor.
          – Sunteti un rafinat bautor de vin…
          – Vinul meu preferat este Dry Riesling. Îmi plac si vinurile de Târnave, de Iasi, din Dobrogea, cu toate ca sunt cam dulci. Mie îmi place vinul sec. Oricum nu mai beau cu aceeasi intensitate si cu aceeasi putere ca în tinerete. Pofta ramâne, dar scade… rabdarea.